Prilejuit de donaţia de carte, corespondenţă şi
arhivă personală a istoricului de artă Barbu Brezianu, Institutul de Istoria
Artei „G. Oprescu“ a organizat, pe 9 decembrie, un colocviu, deschis de prof.
Silviu Angelescu, directorul Institutului, la care au participat istorici de
artă din cadrul Institutului (Gheorghe Vida, Ioana Vlasiu, Corina Teacă,
Ruxandra Beldiman, Virginia Barbu, Irina Cărăbaş), de la Universitatea Naţională
de Artă Bucureşti (Ioana Beldiman, Elena Dumitrescu), Muzeul Naţional de Artă
Contemporană (Magda Predescu) şi de la
Institutul Patrimoniului Cultural de la Chişnău (Tudor Stavilă).
Colocviul se vrea o primă manifestare în
cadrul Centrului de Studii brâncuşiene „Barbu Brezianu“, care îşi propune, pe
lîngă punerea în valoare a donaţiei, să organizeze anual colocvii pe teme de
actualitate ale istoriei de artă.
A fost evocată personalitatea lui Barbu
Brezianu, scriitor care a debutat cu versuri avangardiste, traducător,
magistrat la finele anilor ’30 şi, apoi, istoric de artă, cercetător la
Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Devine doctor honoris causa al
Universităţii de Artă din Bucureşti, în 2006. Dacă cea mai mare parte a
energiei sale a fost dedicată studierii operei lui Brâncuşi, istoriografia
artei româneşti moderne s-a îmbogăţit cu destule alte contribuţii care i se
datorează, de la Grigorescu la artiştii Storck sau la Tonitza, Pallady şi relaţia
ultimului cu Matisse, pentru a nu pomeni decît temele majore care l-au
preocupat. Comunicările au avut în vedere, pe de o parte, continuarea direcţiilor
cercetărilor întreprinse de Barbu Brezianu (Virginia Barbu a reluat, cu o
privire nouă, legăturile lui Brâncuşi cu lumea muzicii şi a dansului, iar Elena
Dumitrescu s-a implicat cu entuziasm în încurcata problemă a ecorşeului şi a
copiilor sale) sau comunicarea (Ioana Vlasiu) unor fragmente inedite din
corespondenţa lui Barbu Brezianu cu sculptorul american Isamu Noguchi, aflată
la Biblioteca Centrală Universitară.
Receptarea lui Brâncuşi cu ocazia colocviului
internaţional din 1967 a fost riguros scrutată de Irina Cărăbaş. Din generaţia
bogată în talente care debuta în anii ’60, opera lui Peter Jacobi – sculptură şi
fotografie – s-a bucurat de atenţia Magdei Predescu, care a relevat modul
subtil de raportare a lui Jacobi la Brâncuşi. Despre Paciurea şi perioada sa
pariziană am aflat lucruri noi de la Ioana Beldiman, iar Corina Teacă
(Sculptura la expoziţia Munca legionară în artă din 1940) şi Ruxanda Beldiman
(Date noi despre creaţia artistică a Domniţei Ileana) au optat pentru subiecte
pe cît de diferite, pe atît de puţin cunoscute. Nu în ultimul rînd, colocviul a fost o bună
ocazie pentru istoricii tineri de artă să îşi manifeste opţiunile şi
perspectivele noi de investigare a faptului artistic, ceea ce lui Barbu
Brezianu i-ar fi plăcut cu siguranţă.

