OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A zecea editie a Festivalului de Poezie, intitulat Poezia in avangarda, organizata de Casa de Cultura a Municipiului Sighisoara si de ASPRO, s-a desfasurat intre 5 si 7 mai in vechea cetate sighisoreana. Pe linga lecturile de poezie, care nu puteau lipsi de la un astfel de festival, in program au figurat si teme de dezbatere precum „Mizele poeziei actuale, Underground reconfigurat“ si „Poezia de azi: iesirea din underground sau exilul/dizidenta continua“, din dorinta de a reconsidera sensul poeziei in cetate. Una dintre cele mai incitante dezbateri a avut loc pe marginea underground-ului, spun „pe marginea“, pentru ca a fost, de fapt, o dezbatere care a deviat de la subiect si a degenerat in tot felul de discutii generationiste.

Astfel, s-a ajuns din nou la generatia ’80, la cine vine in trena in cui vine. Evident, generatia ’80 a insemnat o schimbare de paradigma, de discurs si de decupare a realului, dupa cum au remarcat Gheorghe Craciun, Virgil Podoaba si Ion Bogdan Lefter, insa problema unui optzecism underground a stirnit reactii destul de dure din partea lui Florin Iaru si Virgil Podoaba, printre altii. Dupa Florin Iaru, ar fi existat un singur poet cu adevarat underground: Viorel Abalaru (Padina), care a refuzat sa-si publice Poemul de otel inainte de 1989, desi cistigase concursul de la editura Cartea Romaneasca. Virgil Podoaba s-a aratat indignat de folosirea abuziva a termenul de underground „pentru autoeroizarea generatiei ’80“.

Optzecismul este fara indoiala, in opinia sa, un fenomen puternic, demn de consemnat si care a adus schimbari substantiale in discursul poetic, insa nu mai are forta de altadata. Iar „autoeroizarea“, asezarea lui pe soclu este semn clar de imbatrinire. Partile vulnerabile ale optzecismului ar trebui reperate daca vrem sa raminem vii, a subliniat criticul si eseistul de la Vatra.
Totusi, in cele din urma, dupa insistenta legatura intre underground si generatie, s-a trecut si la dezbaterea propriu-zisa. Pentru Simona Popescu, underground-ul reprezinta o problema de atitudine subversiva fata de canon, fata de mainstream. insa, astazi, adevarata semnificatie a termenul s-a pierdut, mai ales in ceea ce-i priveste pe multi dintre scriitori tineri, care nu se hotarasc daca sa opteze pentru vizibilitate publica sau sa ramina in underground. Pentru Florin Iaru, underground-ul este o optiune, inseamna neoficializare, in timp ce dizidenta este „o intimplare a vietii“, iar ele n-ar trebui confundate.

Insa a fi in underground nu este o calitate. in acest sens, Ion Muresan a venit cu o completare: tot ce a fost underground la noi a fost impus din afara, nu a fost o optiune. De altfel, a mai precizat el, poetul trebuie sa publice, sa comunice, nu poate fi underground. Dupa Svetlana Carstean, „visul oricarui sciitor este sa ajunga in mainstream“. Ideea unui „Sub pamint SRL necotat“ n-ar trebui sa seduca pe nimeni. Pentru Alexandru Musina, underground-ul inseamna pur si simplu „sa nu ai sacoul tatuat pe piele“. in finalul dezbaterii, Nora Iuga a conotat intr-un mod original termenul, remarcind faptul ca „artistul are underground-ul sau personal“ si ca „disidenta poetului este disidenta fata de orice autoritate, fata de canoane si fata de catusele propriului scris“.
Celelalte doua teme de dezbatere, atinse in treacat, au fost sacrificate in favoarea lecturilor de poezie si a taifasului intre poeti, mult mai atragatoare si mai productive.

Un festival de poezie, in „cumplite aceste vremi de acmu“, este, fara indoiala, binevenit, dar, ca o circotasa ce sint, mi l-as fi dorit mai viu. Mi-as fi dorit ca lecturile sa nu aiba loc intr-o sumbra si friguroasa sala de Casa de Cultura, ci in frumoasele piatete din cetate, dupa cum mi-as fi dorit sa avem si public, nu sa citim numai noi in de noi, ca o mica secta underground. Mi-as fi dorit ca selectia participantilor sa fie mai riguroasa si sa nu fim nevoiti sa ascultam poezii fara valoare, care amesteca de-a valma ugere, utere si pe Dumnezeu. Mi-as fi dorit sa nu ne incurcam in criterii generationiste si sa discutam mai multe despre poezia in sine, despre mizele ei actuale, in contextul in care poezia pare sa fi ramas destinata unui grup restrins, elitist. Mi-as fi dorit ca festivalul sa aiba o mai buna promovare. Mi-e greu sa spun toate lucrurile acestea, intrucit sint convinsa ca s-au facut eforturi si intentiile organizatorilor au fost dintre cele mai laudabile, dar daca vrem sa transformam acest festival intr-unul european, dupa cum s-a afirmat, atunci o critica prinde mai bine decit menajamentele si conventionalismul de rigoare cu care se consemneaza astfel de evenimente.