OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Şi anul acesta bacalaureatul nu a fost decît o dezamăgire în plus. Reiau întrebarea din articolul trecut: „Ce mai certifică examenul de bacalaureat în România anului 2008?“. Ce angajator din Uniunea Europeană va privi bacalaureatul din România cu încredere, ca pe o certificare de cunoştinţe în vederea unei angajări pe o poziţie oricare alta decît de muncitor necalificat?

 

În ţările cu mult mai civilizate decît cea în care trăim noi, un partid politic poate cîştiga alegerile dacă prezintă o bine pusă la punct şi credibilă platformă electorală avînd în centrul atenţiei TEMA EDUCAŢIEI! Incompetenţii care (cu fix 2 excepţii – Marga şi Miclea) s-au schimbat în ultimii 20 de ani în fruntea Ministerului Educaţei, oameni lipsiţi de viziune şi lucrînd cu un staff tehnic retrograd, au făcut ca problemele educaţiei să se situeze între acut şi cronic. Astăzi parcă nimic nu irită mai mult în societatea noastră decît bîlbîielile şi incompetenţa acestei instituţii retrograde. Ministerul Educaţiei, care, cu fiecare nouă „măsură“ nefundamentată suficient, se depărtează mai mult de lac şi se apropie de puţ. Educaţia începe să devină şi la noi o temă serioasă de dezbatere. Şi asta nu pentru că ne-am fi deşteptat ca societate, ci pentru că paharul se umple pe zi ce trece. Internetul freamătă de frustrările elevilor, părinţilor şi profesorilor, iar cele mai comentate articole şi cele mai vizitate bloguri şi forumuri de dezbatere sînt cele pe teme de educaţie. Presa nu oboseşte în a întoarce subiectul pe toate feţele, numai funcţionarii Ministerului Educaţiei şi ministrul lor stau, parcă, într-o fortăreaţă, surzi la asaltul modernităţii.

 

Încep să sper că, şi în România, partidul care va avea cea bună ofertă electorală în domeniul educaţiei va putea cîştiga alegerile, folosindu-se, în special, de această temă. Şi dacă va cîştiga alegerile va trebui să fie surd la vocile conservatoare ale sindicatelor. Educaţia, în afară de oameni competenţi care să cunoască procesele sistemice, are nevoie de lideri autentici, care să poată gestiona schimbarea. Pînă acum nu a avut parte de aşa ceva, cu aceeaşi excepţie – fostul ministru Marga. Dar asta este, deja, istorie. Educaţia nu se va schimba doar prin măsuri şi procese manageriale. Are nevoie de oameni care să aibă puterea de a inspira întregul corp profesoral, de oameni care să fie urmaţi. Are nevoie exact de contrariul oferit de exemplul politrucilor Hărdău sau Adomniţei, care nu au fost nici măcar buni manageri. Dacă managementul gestionează complexitatea, leadership-ul gestionează schimbarea. Avem nevoie de o adevărată personalitate în fruntea acestui minister bătut de soartă, de un lider adevărat, cu experienţă de manager. De cineva cu viziune şi care să fi coordonat proiecte din acelea mari, de milioane de euro, din fonduri internaţionale, în România sau în lumea largă. Avem astfel de oameni, numai că nu se prea lasă atraşi în politică. Acum să aşteptăm alegerile şi să vedem ce partid ne propune o asfel de personalitate. Să sperăm că nu vom fi încă o dată dezamăgiţi.