OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O data cu incheierea editiei de anul acesta a Tirgului de Carte de la Frankfurt, a renascut si optimismul organizatorilor. Cifrele cu minus au disparut. Bilantul: cu 7% mai multi vizitatori, cu 4% mai multi expozanti decit anul trecut. In cadrul a peste 3.000 de manifestari au fost prezentate peste 335.000 de titluri si in jur de 1.000 de scriitori s-au intilnit cu publicul cititor.
Invitate de onoare la acest urias event, editurile rusesti si-au facut aparitia in forta, sub sloganul: „Russia-New Pages“. Un spectacol impresionant prin numarul, calitatea si varietatea scriitorilor prezentati si care naste imediat in mintea vizitatorului roman intrebarea: de ce lipsesc acesti scriitori rusi din programele editoriale romanesti?

Atit presa de specialitate cit si participantii au apreciat initiativa organizatorilor de a crea la fiecare pas evenimente: locuri special organizate pentru intilniri cu traducatori, ilustratori, agenti literari aflati pentru prima oara la tirg, spatii pentru proiectii de filme, pentru producatorii de comics-uri, „Sofaua albastra“ – colt special amenajat pentru intilniri televizate, discoteca lui Wladimir Kaminer, seara de tango a lui Günther Grass si, sigur ca da, statul la coada pentru semnatura lui Coelho. Strabatind zilnic halele tirgului, incepea sa ti se para normal sa vezi ici si colo „figuri cunoscute“ inconjurate de public, cum ar fi Margaret Atwood, Kenn Follet, Cees Noteboom, Günther Grass, Susan Sonntag si nu numai.

Hala oferita Europei Centrale si de Est a fost dominata de standul urias al editorilor rusi, lipsit insa de coerenta si eleganta pe care le are de obicei un stand de „tara invitata“. Ca intotdeauna, spatiul tarilor central-europene – incluzind aici tot, de la mic, la mare – a fost impecabil aranjat: cu materiale usoare si foarte ieftine, cu reproduceri de calitate si citeva piese de mobilier, reuseau sa te faca sa iei loc si sa le rasfoiesti cartile. Oferta de titluri nu era mare, tocmai ca sa le poti admira in voie pe cele etalate, in schimb, peste tot o avalansa de pliante, brosuri, cartoline, afise destinate – cum ne place noua sa spunem – „promovarii literaturii in strainatate“.
Despre standul romanesc nu pot spune decit ca era modest si parea mult mai mult decit atit, in contextul in care era amplasat.

Ar trebui, poate, sa lasam prieteniile milenare si sa ne „uitam“ in schimb la slovaci, sloveni, croati, cehi si unguri si am avea cu siguranta un stand adevarat la toate tirgurile de carte din lume. Am urmarit si am sprijinit cit am putut eforturile Asociatiei Editorilor Romani de a se prezenta la Frankfurt cu un stand reprezentativ pentru Romania. Timp de trei ani aceste eforturi au fost incununate de succes, multe aprecieri pozitive venind din partea organizatorilor – amplasarea extrem de avantajoasa de care beneficiaza in continuare standul romanesc fiind numai una din consecintele pozitive. Nu stiu insa ce se va intimpla de acum incolo. A.E.R. nu are puterea financiara de a plati integral costurile unui stand romanesc colectiv, a dovedit insa ca are know-how-ul necesar. Ministerul Culturii are, banuiesc, la rindul lui, in domeniul de activitate „reprezentarea in strainatate“. De aici incolo, nu inteleg de ce lucrurile nu se misca, mai ales ca noua lege a cartii ofera mult mai multe cai de colaborare intre stat si organizatii neguvernamentale. Peste tot in lume, editorii si asociatiile profesionale colaboreaza cu institutiile de stat atunci cind e vorba de imagine, de reprezentare, de lobby cultural, de Europa… de atitea cuvinte pe care le folosim cu frenezie.

Centrul de Carte Germana, Bucuresti