OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul Odeon - Genocid sau ficatul meu e fara rost de Werner Schwab. Regia: Sorin Militaru. Decorul: Horatiu Mihaiu. Costumele: Alina Herescu. Muzica: Cristian Tarnovetchi. Cu: Coca Bloos, Rodica Mandache, Virginia Rogin, Liviu Timus, Gabriel Pintilei, Ana-Maria Moldovan, Paula Niculita.
Dupa doua luni de la lansarea proiectului Tineri regizori - Autori contemporani, prin care a intentionat sa dea o sansa atit tinerilor regizori si scenografi sa ajunga la rampa cit si publicului sa se intilneasca cu scriitori straini care nu au mai fost reprezentati pina acum pe scenele romanesti, Teatrul Odeon a vrut sa testeze reactia publicului la aceasta noua propunere a sa. De aceea la sfirsitul uneia dintre reprezentatiile cu Genocid sau ficatul meu e fara rost, pe textul austriacului Werner Schwab, s-au organizat discutii cu publicul. Trebuie mentionat ca nu este vorba de publicul avizat, ci de cel obisnuit care, dupa ultimele aplauze, a avut ocazia sa discute cu directoarea artistica a teatrului, Dorina Lazar, cu actorii, cu regizorul spectacolului, Sorin Militaru, si cu traducatorul, Dan Stoica, sosit in tara pentru citeva zile. Din nefericire, neglijindu-se meritele si acuratetea cu care a fost realizat spectacolul, singurul punct in care s-a invirtit dezbaterea a fost violenta de limbaj si de situatie continuta in text. Cum era de asteptat, spectatorii s-au divizat in doua tabere, de o parte sustinatorii (cei mai multi), de cealalta, cei fermi in convingerea ca vulgaritatea ne sufoca destul in viata civila, asa ca n-ar mai trebui intilnita si la teatru. Convinsi ca raul poate fi cel mai bine exorcizat pe scena si ca nu putem scoate chiar toti „capcaunii si zmeii din povesti“ (Liviu Timus), actorii, care se simt ca si cind ar juca „in linia intii“ (Rodica Mandache), au accentuat pe avantajul pe care il avem de a sti ce se joaca in Europa. De altfel o dovada ca sintem in rind cu lumea o constituie chiar discutiile acestea care n-ar trebui sa ingrijoreze pe nimeni: in Italia, Schwab nici macar nu se joaca datorita intepaturilor la adresa Vaticanului. Pentru traducatorul Dan Stoica mult mai ingrijorator si mai vulgar este limbajul aberant ce se dezvolta zilnic in emisiunile de televiziune ca „un lung viol lingvistic“.
Daca nu pentru umorul cinic din ce in ce mai gustat de public, nici pentru mina sigura cu care e condus spectacolul si nici macar pentru interpretarea plina de naturalete a actorilor, atunci macar pentru a va forma propria opinie, si tot merita Genocidul vazut. Si sa fim sinceri: ceea ce pentru unii este exprimare scabroasa, pentru altii e delectare in fata inventivitatii lingvistice. Iar cei interesati, garantat, isi vor imbunatati repertoriul!