OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In perioada 2-8 decembrie 2002, Institutul Polonez din Bucuresti si Institutul Adam Mickiewicz din Cracovia au organizat (in urma cistigarii unui concurs de proiecte organizat de Ministerul Afacerilor Externe din Polonia) o vizita de documentare a sase intelectuali romani in trei orase poloneze – Varsovia, Cracovia si Poznan. Grupul a fost format din (in ordine alfabetica): Denisa COMANESCU (Editura Polirom), Marius LAZURCA (Fundatia A Treia Europa), Ion PETRICA (Universitatea Bucuresti), Diana SOARE (Observator cultural), Simona SORA (revista Dilema) si Cornel UNGUREANU (Fundatia A Treia Europa). Din partea Institutului Polonez din Bucuresti a participat Ana Maria STANCULESCU. Programul a cuprins o serie de intilniri cu redactori-sefi ai unor ziare, reviste si edituri poloneze, studenti la sectiile de limba romana ale Universitatilor din Cracovia si Poznan, precum si „turism cultural“ in cele trei orase vizitate.
In aceste pagini – impresii consemnate de trei dintre participanti (plus „casete“ cu prezentari de publicatii culese de la fata locului).


In momentul in care am fost invitata sa particip in vizita de documentare din Polonia, am ezitat pentru un moment. Nu stiam pe atunci nici programul, nici participantii, nici data exacta a plecarii, nici orasele in care urma sa merg si nici macar numarul de zile pe care aveam sa il petrec in Polonia. Pe deasupra, calatoria urma sa aiba loc in luna decembrie, cu frigul si sarbatorile ei. Am acceptat, insa, pentru ca Polonia era pentru mine un tarim complet necunoscut. Acum, intoarsa acasa, n-am nici un motiv de regret. Chiar daca la plecare avionul a intirziat, iar la prima intilnire cu Polonia am avut o surpriza neplacuta: la Varsovia era un ger cumplit! Ziua era pe sfirsite si tot ce mai puteam face era sa exploram putin orasul.

Ghid ne-a fost Ion Petrica, traducator si profesor de literatura poloneza la Universitatea bucuresteana. N-am reusit atunci sa vedem decit centrul vechi, cu incintatorul sau stil „germanic“ – vechi si nou in acelasi timp (darimat complet in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost reconstruit citiva ani mai tirziu).
Cea de-a doua zi a fost una dintre cele mai interesante si obositoare totodata, cu patru intilniri consecutive, tot intr-o alergatura dintr-un colt in celalalt al Varsoviei, in lupta cu timpul, care se scurgea prea repede, si cu noi insine, obligati sa incheiem brusc discutii extrem de interesante. Am cunoscut-o mai intii pe doamna Malgorzata Czarzasty, redactor-sef la una dintre cele mai mari edituri poloneze, Muza. Discutia s-a concentrat pe problemele cu care se confrunta piata poloneza de carte. Volumele cel mai bine vindute sint cele provenite din spatiul de limba engleza, din Marea Britanie si America, motiv pentru care – ne spune domnia-sa – nu exista in prezent o generatie tinara de scriitori polonezi, iar o colectie de literatura europeana (carti publicate in limbi fara circulatie internationala) a fost oprita.

Despre problemele financiare ale pietei de carte ne-a vorbit si Wieslaw Kot, seful departamentului cultural al saptaminalului Newsweek, varianta poloneza a revistei americane omonime. Si revistele, ca si ziarele, sint obligate sa scrie despre o literatura care sa atraga cititorul mediu. In redactia saptaminalului lucreaza si tinarul scriitor Hubert Kropelniczi, care a publicat recent romanul Zgomot, cu mare succes de public, explicat de Kot si de autorul insusi prin subiectul extrem de incitant: romanul urmareste traseul unui text catre tipar, de la prelucrarea simpla, redactionala, pina la schimbarea completa a sensului si a tonalitatii din interese politice sau de alta natura. Impresionanta a fost redactia: foarte mare, foarte bine dotata tehnic, cu computere performante pe fiecare birou, luminoasa si cu un aer de mare firma occidentala.
O alta intilnire interesanta a fost cea cu seful departamentului cultural al cotidianului Gazeta Wyborcza, Marek Beylin, care ne-a vorbit despre literatura momentului, despre aparitia – totusi! – a unei generatii de tineri scriitori care construiesc un nou limbaj literar, bazat foarte mult pe non-fiction si jocuri lingvistice. Ne vorbeste despre romanul de debut al tinerei de 18 ani Dorota Maslowska, Razboiul ruso-polon dus sub steagul alb-rosu, o carte despre lumea periferiilor, in care autoarea reconstruieste cu mult talent noul limbaj al tinerei generatii.

La Cracovia si Poznan ne-am intilnit cu studentii sectiilor de limba si literatura romana si cu profesorii lor, care ne-au surprins prin cit de bine ne vorbesc limba si cit de interesati sint de tot ce se intimpla in Romania, de revistele care apar aici, de carti, de tot ceea ce tine de domeniul pe care il studiaza patru ani de zile (studentii) sau o viata (profesorii). Ambele intilniri au fost absolut informale si cu atit mai placute. La Cracovia ne-am intilnit intr-un bar foarte interesant, ai carui patroni, fosti studenti ai sectiei de limba romana, isi impodobisera localul cu picturi, fel de fel de afise, un raft cu carti si o biblioteca impresionanta de CD-uri cu muzica. Domnul Kazimierz Jurczak, profesor la Universitatea din Cracovia, ne-a fost ghid pentru scurta vreme (vizita noastra in capitala istorica a Poloniei a durat mai putin de o zi), dar a reusit sa ne povesteasca (intr-o limba romana perfecta) multe lucruri despre istoria Poloniei, a orasului si a evreilor polonezi de aici. Si tot ghid ne-a fost la Cracovia, dar in partea a doua a zilei, domnul Constantin Geambasu, universitar bucurestean, lector de literatura romana la aceeasi universitate.

La Poznan am fost intimpinati (la Universitatea Adam Mickiewicz) de reprezentanti ai conducerii, profesori ai sectiei de limba romana (printre care si Justina Sosnowska, traducatoarea romanului Exuvii al Simonei Popescu in limba poloneza) si toti studentii anilor II si V de studiu. Intilnire foarte interesanta si fructuoasa, in urma careia fiecare dintre noi a facut cite o promisiune: abonamente la reviste, carti de trimis si de tradus, corespondente.
Ar mai fi multe de spus, atit de multe, incit as putea scrie despre saptamina noastra poloneza o lunga „insemnare a calatoriei mele“. In doar citeva cuvinte, a fost o experienta nu numai utila, ci si extrem de placuta. Alergind intre doua avioane si mai multe trenuri, intre nu mai stiu cite hoteluri si restaurante, am reusit totusi sa vedem trei centre culturale si istorice importante, doua universitati si trei redactii. Iar la plecare, as fi vrut sa pierdem avionul…