OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bineinteles ca Biblioteca Nationala a Romaniei are – urgent – nevoie de un sediu adecvat. Actuala ei situatie locativa e – cu adevarat – o rusine nationala!
Acestea fiind zise, marturisesc ca nu regret deloc, dar deloc, schimbarea destinatiei cladirii de pe B-dul Unirii care era menita Bibliotecii Nationale. Nu ma feresc sa afirm ca, din punct de vedere biblioteconomic, acea cladire are o functionalitate foarte modesta (ca sa fiu eufemistic). De estetica – nici nu vorbesc.
La sfirsitul anilor ’80 (cind – in cadrul proiectului de informatizare a ei – am avut de-a face cu cladirea), teoria sediilor de biblioteca zicea ca cele trei fluxuri principale (al cartilor, al cititorilor, al prelucrarilor) nu trebuie sa se intersecteze. Nu cred sa se fi schimbat teoria prea mult de atunci. In acea cladire, aceste fluxuri nu se intersecteaza: se impletesc. Ilustrare: in proiect, pe mai multe etaje, salile de lectura stateau alaturi de depozite. Presupun ca si acum e la fel.

In proiectul initial era prevazut si un asa-zis „telelift“ (un dispozitiv cu care se transporta cartile din depozite in salile de lectura, un fel de lift care deplaseaza si pe verticala, si pe orizontala niste containere in care incap 5-10 carti). Putine firme pe lume fac asa ceva si se zicea (prin ’87) ca ar costa cam 2 milioane de marci. Apoi – tineti minte comandamentele epocii – s-a hotarit ca in cladire totul va fi romanesc, deci si teleliftul. Legenda spune ca, la o sedinta tehnica cu sefii de la „Ascensorul“, la un moment dat, inginerul-sef si-a pierdut cumpatul si a strigat: „Nu vedeti ca noi avem probleme cu lifturile care merg pe verticala, cum credeti ca o sa facem unul care sa mearga si pe orizontala?!“. Si non e vero... Cert este ca s-a renuntat la telelift. Prin urmare, materialele urmau sa ajunga in salile de lectura in maniera batrineasca: cu liftul pe verticala si cu caruciorul pe orizontala.

Acum, daca s-a intimplat asa si se va face sediul guvernului acolo, macar sa profitam si sa ne facem o cladire adecvata si contemporana. Sigur ca e o problema serioasa sa definesti acum, in epoca Internetului, „cerintele functionale“ pentru cladirea unei biblioteci, mai ales pentru una nationala (poate ca si legislatia de depozit legal ar trebui acum serios revizuita). Sint lucruri care trebuie facute cu mare grija si cit mai public cu putinta. Totusi, in ultimii 10 ani, s-au finalizat in Europa citeva cladiri de biblioteci nationale. Le numesc doar pe cele pe care le-am vazut: Londra, Paris, Zagreb. IFLA (Federatia Internationala a Asociatiilor Bibliotecare) are o sectiune specializata pe sedii si echipament (vezi www.ifla.org/VII/ s20/slbe.htm). Exista deci o experienta bogata si proaspata. Am face bine sa tinem cont de ea.
Acum e in constructie Bibliothèque Nationale Québec (vezi www.bnquebec.ca/en/edifice_en/edif_construction_en.htm). A inceput pe 3 decembrie 2001 si trebuie sa fie gata la sfirsitul lui 2003! Adica in doi ani. Si daca intirzie un an, si tot e senzational. 33.000 mp, 2.900 de locuri (si un parking cu 400 de locuri!). Totul pentru 4 milioane de unitati bibliografice, din care un milion de carti. Si costa 90,6 mil. dolari (canadieni, presupun), din care constructia – 58,3. Noua ne trebuie, probabil, una cu depozite mai mari, dar numai cu 1.000 de locuri (cu parking?).

Pentru un sediu nou, ma astept la un concurs international de amploare care sa se concretizeze intr-un proiect remarcabil. Sugestia ministrului Culturii ca Biblioteca Nationala sa-si partajeze sediul cu Muzeul National de Istorie este, conceptual, atragatoare. Am insa rezerve ca, din punct de vedere practic, este o solutie rezonabila. Ambele institutii au nevoie de depozite foarte mari. Ma tem ca ar trebui o cladire mult prea voluminoasa pentru a fi administrata rezonabil. Poate ma insel. Nici amplasarea nu e o problema triviala. E obligatoriu sa fie o cladire usor accesibila. La Paris, au tras o linie de metrou pentru biblioteca lor nationala. Si a noastra ar trebui sa fie accesibila cu metroul, dar nu undeva la periferie.
Pe de alta parte, ce cladiri remarcabile – mai tinere de 100 de ani – construite anume pentru institutii culturale avem in Bucuresti? Care ne plac. Teatrul National? Opera? Circul? Radioul? N-ar fi oare cazul sa avem si una cu care sa ne mindrim cu adevarat? Poate chiar una emblematica.
Desigur, un proiect nou va dura ani buni, nu ca la canadieni (dar nici cladirea de care vorbim nu avea sanse sa se termine repede). Cred ca ar trebui facut un efort national special pentru ca perioada de constructie sa fie cit mai scurta.

Finantarea sa fie adecvata, ca tehnic... Intre timp, poate ar fi utila, totusi, o improvizatie vremelnica. Sigur ca e trist si prost ca depozitele Bibliotecii Nationale sint acum raspindite in tot Bucurestiul si materialele din ele sint, de facto, inaccesibile. La fel de inaccesibile sint si la Popesti-Leordeni ca si in cladirea de pe Unirii. Sa nu ne facem ca nu stim. Macar – pina la vremuri mai bune – materialele sa fie depozitate in conditii acceptabile (in mediu uscat etc.). Daca nu se gasesc hale etc. adecvate, poate ca ar merita sa fie construite rapid niste depozite temporare. Mai ales ca materialele vor trebui deparazitate din vreme. Intr-o cladire noua nu pot fi duse carti care au stat in medii insalubre. Iar pentru a deparazita milioane de volume e nevoie de ani.
In fine, cred ca, in loc sa ne lamentam, am face mai bine sa insistam pentru urgenta unui proiect nou si ambitios. Mai ales astept asta de la elita intelectuala (vad ca toata lumea apeleaza la ea!; la nevoie, e buna si ea…). Definirea cerintelor s-ar putea face inca de anul acesta, iar concursul de arhitectura ar trebui lansat in prima jumatate a lui 2003, astfel incit constructia sa inceapa chiar in a doua jumatate. Daca ne pasa asa de tare de Biblioteca Nationala, sa vedem cum se materializeaza interesul pentru ea in bugetele anilor viitori.