Nr. 732 din 25.07.2014

On-line - actualitate
Mentalităţi
Istorie recentă
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Studii culturale
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2003   |   Februarie   |   Numarul 154   |   Incendiarul ziarist Ion Vinea

Incendiarul ziarist Ion Vinea

Autor: Luminita MARCU | Categoria: Literatură | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Ion VINEA
Opere, vol. IV
Editie critica, note si comentarii de Elena Zaharia-Filipas, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Academia Romana, Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“, Bucuresti, 2001, 406 p., f.p.


Aparitia volumului IV de Opere apartinind poetului Ion Vinea nu e un fapt banal. Astfel de intreprinderi au doza lor de eroism, avind in vedere dinamica editurilor de azi. Primul volum al acestor Opere a aparut in 1984, la Minerva. Dupa destramarea editurii, multe dintre proiectele incepute acolo au fost abandonate – cu citeva exceptii (cazul de fata se numara printre ele) datorate in primul rind unor editori pasionati, care au reusit sa gaseasca alte suporturi editoriale pentru programul lor. In cazul lui Ion Vinea, acest editor pasionat este Elena Zaharia-Filipas, profesoara de literatura la Facultatea de Litere, cercetatoare si, nu in ultimul rind, o foarte atenta si profesionista autoare de editii critice.

Acest al patrulea volum al ciclului de opere Vinea deschide editarea publicisticii poetului, dupa ce volumele anterioare se ocupasera de poezie, proza scurta si de romanul Lunatecii, in coordonarea aceleiasi Elena Zaharia-Filipas (care este si autoarea, in 1972, a unei monografii Ion Vinea).
Publicistica poetului, care acopera cincizeci si unu de ani (1913-1964), se preconizeaza ca va face subiectul a cinci volume. Ordinea articolelor este cea cronologica, acest prim volum cuprinzind perioada 1913-1919.
Trebuie spus, inainte de toate, ca editia critica realizata de Elena Zaharia-Filipas nu este doar o editie corecta, foarte atenta la texte, surse si cronologii, ci mult mai mult decit atit. Rareori am vazut, in ultimul timp, editii care sa conduca cititorul cu atita grija si profesionalism la o adevarata intelegere a textului, fara a-l obosi cu detalii inutile si trimiteri fastidioase, ci spunindu-i, pur si simplu, exact ce trebuie spus. Aproape fiecare articol are o nota de final in care se explica, in citeva cuvinte (bine alese), contextul politic, social sau literar care l-a generat, ce fel de reactie reprezinta, cui ii raspunde autorul, pe cine vizeaza, dupa caz.

Iata cum arata o nota la un articol despre Societatea Scriitorilor Romani, nota esentiala pentru intelegerea articolului: „Societatea Scriitorilor Romani a fost infiintata in 1908, la Bucuresti. In 1919, presedinte era Mihail Dragomirescu, care a sustinut excluderea din S.S.R. a unor scriitori si gazetari care au colaborat la publicatiile progermane din Bucuresti, in timpul ocupatiei. Printre acestia erau Ioan Slavici, Tudor Arghezi, C. Stere, Dem. Theodorescu, Gala Galaction“. In articol, Ion Vinea scrie despre comicul epurarilor literare din motive politice si-i face un portret de neuitat lui Mihail Dragomirescu: „Astazi, seninele distractiuni ale d-lui Dragomirescu rasufla – pour ainsi dire – si pe alte debuseuri. Nemultumit de a-si impune parerile de la catedra sau la sindrofie, d-sa exclude din talentarime pe citiva scriitori care au facut politica. [...] Logica se desfasoara admirabil: scriitorii exclusi nu mai pot scrie bine, fiindca au colaborat la Gazeta Bucurestilor si fiindca d-l Dragomirescu ii exclude din societate si din manualele sale scolare. Pot ei scrie o proza impecabila si neasteptata; pot produce poezii in care limba romaneasca niciodata n-a sunat mai frumos. Daca d-l Dragomirescu i-a exclus, daca le-a luat in consecinta titlul meseriei, posteritatea nu-si mai poate selectiona autorii decit din listele cu premianti, din cartile de cetire ori din societatea d-lui Dragomirescu“. Oare cum ar suna, astazi, „societatea domnului Uricaru“? Se vede ca mereu, in istorie, au fost probleme cu aceasta institutie... In fine, Vinea isi incheie articolul cu o poanta de zile mari: „Inca ceva: dintr-un sentiment delicat, comunicatul lui Dragomirescu nu publica numele scriitorilor exclusi din societate. Determinati de o egala delicateta, nu publicam nici noi numele scriitorilor ramasi in societate“.

Primele articole din acest volum au fost scrise pe cind Ion Vinea avea 18 ani. Nu-si luase inca licenta in drept (pe care o obtine de-abia in 1924). Incepe sa scrie cu trei ani inainte de a fi mobilizat la Iasi, in 1916, unde va ramine in armata pina in 1919. Articolele din acest volum se opresc in anul 1919, adica exact anul in care apare Contimporanul, cea mai rezistenta revista a avangardei romanesti, pe care Ion Vinea o infiinteaza si o va conduce pina in 1931. Alaturi de literatura, teorie literara, alaturi de remarcabilele opere de traducere, Ion Vinea isi ia foarte in serios meseria de jurnalist. De altfel, va fi si presedinte al Uniunii Ziaristilor Profesionisti (un fel de Club Roman de Presa interbelic) intre anii 1938-1944.
Atmosfera in epoca e destul de tensionata si apropierea primului razboi accentueaza toate focarele polemice. La asta se adauga tineretea jurnalistului, temperamentul sau de experimentalist si frondeur si un extraordinar curaj publicistic, un curaj care ne-ar putea pune pe ginduri azi. Neintelegerile si divergenta de opinii au existat dintotdeauna, ba chiar definesc un climat cultural normal, iar scriitorii care au forta sa isi asume convingerile si sa le faca publice raspicat, asa cum o face Vinea, sint parca mai autentici si mai europeni decit impaciuitorii provincialismului romanesc.

Iar daca este vorba despre curaj si pamflet, Ion Vinea nu lucreaza cu jumatati de masura. Probabil cel mai dur si mai socant dintre toate portretele in negativ facute de tinarul avangardist este cel al lui Eugen Lovinescu. Adica al celui ce va scrie, peste citiva ani, in Istoria literaturii romane contemporane, despre poetul Ion Vinea in termeni onorabili si chiar, intr-un fel, admirativi, numindu-l „principalul factor al extremismului roman prin talent si mobilitate“. Se intelege ca e vorba despre extremism literar. Dar iata cum il vede tinarul de 21 de ani pe Lovinescu, atunci in virsta de 35 de ani si, deja, un nume in sistem: „Ma intreb de ce se poate apuca un tinar, burghez de tinar, gras de tinar si probabil moale, incit atingerea carnatiunii lui sapa degetului o groapa uleioasa. Domnul are ceva avere, suvite de sare prin par si falci preistorice. Fara indoiala ca nobile ambitii de a juca un rol politic ii toarna prestanta in calciie. Abdomenul-arma creste, ii face loc in spatiu, omul nostru straluceste multumit, ca un pateu opulent, glorios in farfurie, aureolat de arsita cuptorului. Tipul se intilneste pretutindeni si a fi atit de banal ar face cinste d-lui Lovinescu Eugen, care, dupa marturia tuturor cunoscutilor sai, e, cel putin, scirbos. Eugen mai are si o privire sumbra, de carta postala Napoleon I pe stincile de la S-ta Elena, sau de Cezar indirjit. Eugen, il presimti dupa cautatura spintecatoare, e vehement. Eugen – priviti-i fruntea care nu vrea sa cheleasca spre a fi mai mare – e poet si cugetator. Dar ce-s virgulele fine ca niste fire de cataif, din coltul buzelor? Cetateni, e un suris de ironie. Eugen e caustic“.

Nu doar Lovinescu sau Societatea Scriitorilor fac obiectul pamfletelor acide ale lui Ion Vinea, dar si Teatrul National. S-ar spune fie ca pamfletarii romani au aceleasi obsesii, fie ca institutiile cu pricina isi conserva o constanta de functionare numai buna de iritat jurnalistii tineri: „Teatrul National are bani si actori. Carnajul de asta-seara, printre artisti, se datoreste si piesei. Am de multe ori impresia ca la National verisorii si amicii domnilor din Comitet isi impun admiratiile dramatice. Puiu, Nicu sau Ionica au cetit o piesa si le-a placut. Ce poate fi mai distractiv ca talmacire, mai ales cind prietenul X fagaduieste reprezentarea?“. Si, iarasi ca si azi, existau pe vremea lui Vinea acele grupuri de scriitori bahici adunati pe vreo terasa literara din Bucuresti. Tinarul nu-i iarta si ii nemureste cu numele de „terasisti“: „a fi terasist inseamna a fi poet si a avea o muza. [...] Terasismul nu implica talentul. Daca te asezi la o masa, bei un schwarz, fumezi o tigara si scrii, fara sa ai subiect, n-are a face, osteneala iti va fi rasplatita de ovatii prin jurnale si petarde colegiale in olimpiana incapere“.

O adevarata fresca a moravurilor culturale si politice ale epocii intilnim in aceste articole de tinerete. Dar nu numai atit. Vinea este un atent urmaritor si un comentator de mare finete al aparitiilor editoriale, deopotriva straine si romanesti. Cind scrie cronici despre carti aparute in Franta, de pilda, Vinea se simte cu totul aproape de autorii acelor carti. Intre Romania inceputului de secol si Franta aceluiasi timp nu pare sa fie nici un fel de distanta si, desi stie ca vorbeste dintr-o provincie, tonul cronicarului de literatura franceza contemporana are aceeasi intensitate cu a confratilor din vestul Europei. Un singur exemplu: contesa de Noailles are „lirismul cam declamator si putin isteric“. Nu importa originile ei romanesti, cronicarul e neabatut. Cind scrie cronici despre carti romanesti, Vinea are un gust surprinzator de sigur si de actual, iar expresia e mai exacta si mai cu umor decit a multor cronicari consacrati in epoca. Voind sa spuna ca literatura lui D. Anghel e imbicsita si greoaie, spune ca „Istoria romanilor a lui Iorga era mai clar scrisa“. Ii plac cu adevarat nuvelele lui Galaction, desi spune ca stilul prozatorului e mai degraba un stil de poet. Dar ii plac, si acesta e un lucru rar, pentru ca in general lui Vinea nu ii place usor un scriitor. Iar cind nu-i place, umorul, ironia si stilul sau sint pur si simplu ucigatoare. La sfirsitul unui articol in care il ridiculizeaza, pur si simplu, pe C.-S. Fagetel pentru o carte de critica literara aparuta la Craiova, Vinea conchide fatal: „Dar sa dam Cezarului ce e al Cezarului: volumul Credinte literare e foarte opulent in caractere grafice elegante. Scoartele, de culoarea tabacului, minunate. Hirtia, velina si pretul numai de doi lei“.

El insusi evreu, Vinea e impotriva punctului de vedere „strimt-nationalist“. Dar cum ne situam inca devreme, istoric vorbind, cuvintele lui nu sint vehemente, ci mai degraba de un bun simt cuceritor, unit cu un umor de buna calitate. Si pastreaza o trista actualitate: „Daca privim chestia din punctul de vedere strimt-nationalist, ajungem la rezultate dezastroase si caraghioase: Ronetti-Roman era de origina jidan, deci nu poate fi scriitor roman. I.L. Caragiale era de origina grec, deci... Mihail Eminescu era de origina slav, deci... Millo, Pascali, Negruzzi, Ghica, Gherea, Cernea, Iorga nu pot fi scriitori romani. Toti cei ce vor sa faca parte din societatea acestora, sau cari vor sa fie considerati de catre posteritate, sint rugati sa dovedeasca cu acte ca sint romani veniti aici o data cu descalicatorul Dragos-Voda“.
Acest extraordinar prim volum de publicistica a avangardistului Vinea afirma, pe de o parte, polivalenta unui scriitor prea putin cunoscut. Pe de alta parte, ne arata un lucru confirmat de orice incursiune in presa a a perioadei: o Romanie fascinanta se ascunde intre paginile friabile ale publicatiilor primei jumatati de secol XX, o Romanie care abia asteapta sa fie descoperita.

 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. Israel
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
Act criminal premeditat
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Cele mai comentate articole
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
BIFURCAŢII. Israel
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Act criminal premeditat
Cele mai recente comentarii
Verset
Bazu....
Fie-ți amintirea floare de crin!
Ce stie si ce nu stie poporul
Câteva precizări bis
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Aletheea