OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimate domnule Plesu, ce reprezinta Colegiul Noua Europa? Care sint semnificatiile si importanta lui in contextul culturii si societatii romanesti de azi?

Colegiul Noua Europa este varianta romaneasca a unui tip de institutie care, in alte tari, poarta numele de „Institut de Studii Avansate“. In fiecare an, pe baza unui concurs girat de un juriu academic international, se aleg cei mai buni specialisti din felurite domenii de cercetare (in cazul nostru, „umanioare“ si stiinte sociale in sens larg), care capata, de-a lungul a zece luni, subsidiile necesare pentru a-si realiza un proiect stiintific (bursa, o calatorie in strainatate, echipament electronic, carti, contacte cu colegi din strainatate etc.). Saptaminal, ei se intilnesc la colegiu pentru a dezbate in comun proiectele fiecaruia, dintr-o perspectiva inter- si trans-disciplinara. Este, din cite stiu, singura institutie de acest tip existenta, deocamdata, la noi in tara. Adunate laolalta, fondurile puse la dispozitie de Elvetia si Germania (Zugerkulturstiftung Landis &Gyr, Kanton Zug, Schweitzer EDA, Volkswagenstiftung, Stifterverband für die Deutsche Wissenschaft, Bundesministerium für Bildung und Forschung), la care se adauga subventii americane prin Higher Education Support Program si The Getty Grant Program, constituie cea mai mare investitie straina in sprijinul cercetarii romanesti. Peste o suta de cercetatori romani (in majoritate tineri) au beneficiat deja, in cei sase ani de existenta a Colegiului, de avantajele pe care le oferim.
De la infiintarea sa, in 1994, Colegiul Noua Europa a avut doua teme „strategice“: a) identificarea si stimularea elitelor stiintifice locale, dupa ce decenii intregi ele au fost nevalorificate, sau prost valorificate; b) crearea, la Bucuresti, a unui „centru de excelenta“, in care conditiile de viata si de lucru sa fie cit mai apropiate de standardele europene. In subtext, este vorba de a oferi celor mai buni argumentul de a ramine in tara, intr-un moment in care tendinta generala pare a fi exilul. Adaug ca, prin profilul si conexiunile sale, Colegiul Noua Europa se integreaza intr-o retea de institutii asemanatoare, cu raspindire planetara, de la Berlin la Princeton, de la Viena si Budapesta la Uppsala, Stanford si Wasenaar. Bucurestiul isi gaseste, astfel, locul pe o foarte onorabila harta a vietii academice internationale.

Ce ne puteti spune despre activitatea NEC?

Pe linga „colocviile de miercuri“, devenite „traditionale“, in care bursierii discuta pe marginea proiectelor lor de cercetare, gazduim doua-trei conferinte pe luna ale unor profesori straini, veniti din mari centre universitare. De-a lungul anilor, au tinut prelegeri publice, la invitatia noastra, oameni ca Wolf Lepenies, Adam Michnik, Jacques Derrida, John Searle, Jean-Claude Schmitt, John Gray, Stephen Greenblatt, Françoise Choay etc. Organizam frecvent seminarii si colocvii internationale (O alta Europa: Bucurestiul, Kitsch-ul in politica de tranzitie, Descartes, Problematica istoriei recente etc.). In toamna aceasta, impreuna cu Institut für die Wissenschaften vom Menschen din Viena, pregatim o dezbatere pe tema reconfigurarii Europei Centrale si de Est dupa 1989. Se contureaza, de asemenea, un colocviu aniversar Nietzsche, un altul Giordano Bruno, un simpozion international despre natiuni si nationalisme s.a.m.d. Bursierii nostri (inclusiv fostii bursieri) au, la rindul lor, initiative pe care le incurajam. Un exemplu este „atelierul“ Teologie si stiinta in secolul al XVII-lea, care se intruneste regulat in spatiile NEC. Textele care rezulta din colocviile saptaminale sau din diferitele dezbateri pe care le organizam apar in anuarele Colegiului sau in volume separate.
Last but not least, trebuie sa mentionez si programul de burse RELINK, gindit pentru a oferi sprijin financiar si logistic savantilor romani care se intorc in tara dupa stagii mai lungi in strainatate si au, ca sa zic asa, unele probleme de reacomodare...

Saptamina trecuta a avut loc inaugurarea noului sediu. Cum evaluati importanta acestui eveniment si cum se va reflecta el asupra activitatii viitoare a Colegiului?

In primii ani, colegiul (caruia prescurtat ii spunem NEC, de la New Europe College, numele sub care e cunoscut in strainatate) a avut o existenta vaganta. Am functionat prin gradini, camere sau apartamente inchiriate, incercind, fireste, in tot acest timp, sa obtinem un sediu decent de la autoritatile romane. N-am avut succes, desi oferta unui sediu ar fi fost un minimal raspuns civilizat la generozitatea neconditionata a sponsorilor straini. Mai mult, statul roman s-a complacut, o buna bucata de vreme, sa ia impozit pe bursele donate de sponsori cercetatorilor romani. E ca si cum ai cere oaspetilor care iti aduc daruri sa-ti livreze, odata cu ele, si contravaloarea lor in bani. Cam de un an, lucrurile s-au normalizat: statul roman nu da nimic, dar s-a decis, macar, sa nu mai ia. Cladirea noua in care ne-am instalat acum a fost posibila tot prin eforturile conjugate ale unor fundatii straine. A costat circa 1,5 milioane de dolari. La inaugurare, alaturi de importante personalitati ale vietii stiintifice din tara si strainatate, a fost prezenta Excelenta Sa, Doamna Annemarie Huber-Hotz, Cancelar Federal al Elvetiei. I-am invitat, evident, si pe reprezentantii statului roman. Presedintele Emil Constantinescu a contramandat in ultima clipa si a fost prezent prin delegatie (dl consilier Sorin Alexandrescu), dl Mugur Isarescu a fost de negasit, dl Valeriu Stoica a spus ca vine si n-a venit. Aparentele au fost salvate de dl Petre Roman, care a avut si amabilitatea sa spuna citeva cuvinte. Din pacate, comportamentul „original“ al beneficiarilor romani atunci cind li se fac cadouri a devenit experienta curenta si e asumat de investitori, cu resemnare. Colegiul Noua Europa e mai cunoscut si mai pretuit afara decit in tara (vezi, intre altele Premiul „Hannah Arendt“, care i s-a decernat la Viena in 1998). La inaugurare i-am invitat si pe marii gazetari ai momentului. N-a venit nici unul. Ecoul de presa e cit se poate de modest. Singura „stire“ care a interesat, cu ceva timp in urma, a fost una halucinanta, fabricata de Ziua, din care reiesea ca finantarea Colegiului Noua Europa ar fi un fel de bacsis strecurat pe sub usa ministrului roman de Externe, pentru ca acesta sa faca o politica progermana (!?). Asemenea golanesti reflexe mentale, in care ignoranta tribala, pusilanimitatea si smecheria de bodega se dezlantuie impenitent, fac parte, s-ar zice, din misterul patriotismului autohton. Cuiva astfel alcatuit nu poti nici macar sa-i pretinzi scuze.
...Dar, pina la urma, ceea ce conteaza e existenta si activitatea Colegiului, in a carui consistenta cred mai mult decit in partide, guverne si mafii. Noua cladire, inzestrata cu toate inlesnirile functionale necesare, cu o excelenta biblioteca, cu ample spatii de seminar si conferinta, ne obliga la diversificarea si remodelarea programelor noastre curente. Sper sa fim la inaltimea noii noastre asezari, cel putin atit cit am fost si la inaltimea provizoratului tocmai incheiat.

Ce alte proiecte de viitor are NEC-ul?

Numeroase, din care, deocamdata, as divulga unul singur. Dorim sa dam programului nostru de burse o extindere regionala. Alaturi de cei 10 bursieri romani ai fiecarui an, ar urma sa invitam la Bucuresti si 5-7 bursieri din spatiul sud-dunarean (plus Moldova de peste Prut); un mod de a consolida solidaritatea intelectuala a unui teritoriu (Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Grecia, Turcia, Macedonia) care nu trebuie sa ramina in constiinta europeana drept un simplu simbol al derivei...