O ipoteză: ce s-ar fi întîmplat
dacă principalele partide de opoziţie, PNL şi PSD, ar fi mers
singure în alegeri? În condiţiile în care PDL
scădea în sondaje, se putea presupune că PNL sau PSD ar fi
cîştigat alegerile parlamentare, adică unul dintre partide ar
fi fost pe primul loc în preferinţele electorale. Probabil că
nici unul dintre cele două partide n-ar fi avut majoritatea
absolută, adică jumătate plus unu dintre voturi. Şi ar fi fost
nevoie de conturarea unei alianţe postelectorale, în care PNL
şi PSD să ajungă la o majoritate în Parlament (prin
atragerea şi a altor formaţiuni politice). Deosebirea este că
altfel se putea negocia din postura de cîştigător al
alegerilor, şi altfel negociezi acum, cînd totul nu este decît
o proiecţie pe hîrtie.
Prima întrebare care se pune,
după conturarea Uniunii Social Liberale, este dacă numărul de
voturi pe care această alianţă le poate strînge este cel
puţin egal cu numărul de voturi pe care partidele le-ar fi adunat
separat. Aici se ridică deja un mare semn de întrebare.
Votantul PNL, care ar fi votat doar PNL în alegerile
parlamentare, va vota Uniunea Social Liberală? Conform declaraţiilor
liderilor Uniunii, vor fi circumscripţii electorale în care
unui votant PNL i se va oferi doar varianta votării unui candidat
PSD, care va reprezenta Uniunea Social Liberală. Votantul PNL poate
vota candidatul PSD sau, la fel de bine, poate refuza să o facă: o
incertitudine care ar putea micşora voturile însumate ale
Uniunii Social Liberale. În definitiv, alegătorului cu
simpatii PNL îi va veni destul de greu să voteze cu orice
reprezentant al PSD-ului, un partid în care sînt destule
persoane compromise, destui „baroni locali“.
PNL porneşte cu un handicap în
această Uniune Social Liberală, simpatizanţii săi şovăind între
a vota USL şi a sta acasă. Electoratul PNL este unul sofisticat,
informat, ţine de „clasa de mijloc“, are suficiente nemulţumiri
faţă de Traian Băsescu şi PDL, dar votează conştient, adică nu
se lasă ademenit cu o găleată de mălai şi o pungă de zahăr.
Este, prin urmare, un electorat lucid, atent la alianţe şi mai ales
la oamenii care compun Uniunea Social Liberală. De fapt, în
acest moment, conducerea PNL îi este încă datoare
electoratului cu explicaţii privind, mai întîi, alianţa
cu PC, şi, mai apoi, pe cea cu PSD. Principalul considerent – o
alianţă care să înlăture de la putere PDL-ul şi pe Traian
Băsescu – poate fi acceptat, dar nu este şi suficient pentru a
determina votanţii PNL să meargă la vot.
Deşi Crin Antonescu spune că
identitatea PNL se va păstra, e foarte greu să rezişti în
faţa PSD. Dacă PNL ar fi mers singur şi ar fi cîştigat
alegerile, ar fi putut impune premierul şi un program de guvernare.
Ludovic Orban a acordat un foarte interesant interviu site-ului cursdeguvernare.ro, din care cităm: „În general, amprenta
Guvernului este dată de prim-ministru. În Guvern, nu e
democraţie. Dacă există poziţii divergente între doi
miniştri, cel care decide este prim-ministrul. Nu se votează cu
mîna pe sus, prim-ministrul are ultimul cuvînt. Deci
esenţială în structura de guvernare este ocuparea funcţiei
de prim-ministru. Iar asta revine PSD-ului“. Tot în interviul
din cursdeguvernare.ro, Ludovic Orban mai atrage atenţia asupra unui
alt aspect: „Ce cîştigă PNL din această alianţă? Cîştigă
preşedinţia României? Nu se ştie. Între 2012 şi 2014,
cînd sînt alegerile prezidenţiale, se pot întîmpla
foarte multe lucruri. Apoi: dintre poziţiile strategice din stat,
prim-ministru, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei
Deputaţilor, preşedinte, numai trei se scot la mezat în 2012,
nici una nu va aparţine PNL. Preşedinţia Camerei aparţine PSD,
preşedinţia Senatului, lui Voiculescu, poziţia de prim-ministru,
PSD-ului. Şi chiar în condiţiile în care, să zic,
scoatem peste 50%, reprezentarea parlamentară a liberalilor va fi
aproape aceeaşi pe care o avem astăzi, rezultată în urma
alegerilor din 2008, de 21%. Unul, maximum două procente o să avem
peste, deşi mă îndoiesc“.
În Uniunea Social Liberală, deja
există un freamăt, o stare de extaz, că Băsescu este ca şi
suspendat, iar PDL va fi „eliminat“ foarte curînd din viaţa
politică. Dan Voiculescu avansa ideea suspendării preşedintelui
României pînă pe 25 martie. Crin Antonescu vorbea
duminică, 6 februarie, la Antena 3, despre presiunea străzii, care
ar putea provoca schimbări politice. Această nelinişte, această
nerăbdare de a prelua puterea nu sînt, cred, aducătoare de
voturi. Pînă la urmă, schimbările, în România,
sînt tot rezultatul alegerilor şi al funcţionării
Parlamentului.
Deocamdată, Uniunea Social Liberală
nu are majoritate în Parlament, nu ştim dacă UDMR va abandona
sprijinul acordat Guvernului Boc. Iar PNL, dincolo de lupta cu PDL şi
Traian Băsescu, va trebui să-şi convingă şi să-şi mobilizeze
propriul electorat pentru a accepta şi susţine Uniunea Social
Liberală. În plus, cu toate strîngerile de mînă,
PSD nu prea e dispus să facă jocul PC-ului. Victor Ponta l-a numit
pe Dan Voiculescu „vulnerabilitate“, iar Viorel Hrebenciuc s-a
îndoit că preşedintele Băsescu poate fi suspendat pînă
pe 25 martie. Mai degrabă, primul pas ar putea fi o moţiune de
cenzură, dar nici în acest caz nu s-a conturat o majoritate.
Cert este că preşedintele Băsescu nu va fi suspendat doar pentru
că aşa anunţă Dan Voiculescu, iar Guvernul Boc nu va fi înlăturat
doar din pricina declaraţiilor liderilor Uniunii Social Liberale,
oricît de stăruitori ar fi aceştia.