Încrucişînd poeme pe 23 martie la Muzeul Literaturii

Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Încrucişînd poeme pe 23 martie la Muzeul Literaturii

- Joaquín Garrigós:

„Un proiect care a dat roade“

Institutul Cervantes apare încă o dată în forţă, în viaţa literară românească, cu proiectul de întîlniri poetice hispano-române.

După cum se ştie, Institutul Cervantes a lansat, în anul 2007, un proiect literar intitulat „Dialoguri între poeţi“, care avea ca scop cunoaşterea reciprocă a poeţilor de la cele două extremităţi ale latinităţii. Acest proiect a continuat cu rezultate excelente şi în 2008 şi va continua şi pe viitor, astfel încît să nu se stingă iniţiativa care a dat roade excelente pînă acum.

Au venit în România poeţi consacraţi, dar şi debutanţi, editori de poezie şi directori de reviste poetice (ne-am putea întreba dacă sînt nebuni sau eroi). Nu ne-am limitat la a vorbi despre poezia de limbă spaniolă, ci am dorit ca de fiecare dată să aibă loc un schimb de experienţă cu poeţii români, motiv pentru care, anul acesta, evenimentul a fost denumit „Încrucişînd poeme“. Poeţii invitaţi şi-au împărtăşit experienţa specifică fiecăreia dintre cele două lumi poetice, viziunea lor despre estetică şi despre viaţă, au citit poemele în ambele limbi şi au discutat, cu ardoare, despre momentul pe care-l traversează poezia în ambele ţări, unul nu tocmai prielnic. Poezia, această rudă săracă a literaturii, pe care editorii nu o iau în seamă „pentru că nu se vinde“, despre care abia dacă apar ecouri în suplimentele literare ale ziarelor şi pe care mercantilizarea literaturii tinde să o expulzeze din librării, unde, dacă este prezentă, este dosită, aflîndu-se într-o situaţie aproape ruşinoasă.

Uneori ne întrebăm dacă nu ne aflăm cumva într-un moment de agonie a poeziei, dacă va rezista la disputele de pe piaţă, dacă este loc pentru ea în această lume globalizată, soarta sa fiind aceeaşi atît în Spania, cît şi în România. Dacă va pierde bătălia, toţi vom avea de pierdut, deoarece, odată cu ea, va dispărea o sursă de bogăţie, de imaginaţie şi de bucurie. Umanitatea va fi alta, probabil mai puţin umană.

Din acest motiv, poezia ocupă un loc special în programarea culturală a Institutului Cervantes. Primirea excelentă de care s-a bucurat, din partea publicului, iniţiativa noastră în România ne confirmă faptul că ne aflăm pe drumul cel bun. Am adus glasul poeziei nu doar la Bucureşti, ci şi la Timişoara şi la Braşov, cu ajutorul universităţilor locale, unde iubitorii poeziei au umplut sălile şi au purtat dialoguri cu poeţii, compatrioţi şi străini, iar dorul de poezie pe care l-am constatat cu ocazia acestor reuniuni ne determină să avem încredere în aceste întîlniri; întîlniri care se prelungesc dincolo de spaţiul fizic în care au loc, continuă cu traduceri, uneori, din păcate, puţine, publicate unele sub formă de carte, iar altele în reviste literare, în paginile cărora mulţi poeţi români au avut ocazia să-şi vadă opera sub tipar în limba lui Cervantes.

Vă rog să-mi permiteţi să închei cu această scurtă strofă aparţinînd unei poete foarte puţin cunoscute din Uruguay, Isabel Fleitas, care nu a meritat probabil ca o editură să-i publice versurile sale simple, dar care înglobează un întreg conţinut poetic:

Poezia este forma

de a exprima dragostea, trecerea dragostei,

bucuria, singurătatea,

exuberanţa şi durerea.

- Luminiţa MARCU:

„Poftă şi disponibilitate“

Nimic nu pare, la prima vedere, mai diferit şi poate mai anacronic faţă de lumea din jur decît o lectură de poezie, mai ales într-o ţară ca România, unde nici azi nu s-au împămîntenit încă lecturile publice de literatură sau întîlnirile instituţionalizate cu scriitori. Participînd însă constant, în calitate de colaborator, la evenimentele de acest fel organizate de Institutul Cervantes deja de aproape trei ani, am văzut cum se poate face aşa ceva fără plictiseala şi aerul prăfuit care înconjoară de obicei asemenea evenimente autohtone. Problema nu este calitatea literaturii, comparabilă, în multe aspecte, între Spania şi România, ci atitudinea faţă de literatură. Spania şi, implicit, Institutul Cervantes au, în acest sens, un know-how din care am avea multe de învăţat, începînd mai ales cu ceva ce s-ar putea numi poftă şi disponibilitate, pe care spaniolii le au faţă de artă, în general, într-o măsură mult mai mare decît alţii. Chiar aşa globalizată sau măcar europenizată, confruntîndu-se cu aceleaşi probleme generate de criza care a afectat întreaga lume civilizată, Spania ştie să-şi păstreze deschiderea faţă de cultură, deschidere pe care statul şi numeroasele instituţii şi fundaţii de gen o apără cu orice preţ. Lucrul se vede la orice pas în lumea iberică, fără stridenţe şi fără insistenţe pedagogice, dar se vede. Madridul era împînzit luna trecută cu bannere (ele însele obiecte de artă) despre spectacole şi lecturi, iar în Valencia, într-o zi de toamnă a anului 2008, am văzut pe plajă un fel de cabană de lemn pe care scria Biblioteca del Mar. Era un proiect al Primăriei din Valencia, menit să pună cărţi la îndemîna celor care făceau plajă. Gratis şi eficient.

Acelaşi spirit lipsit de demonstrativism animă şi evenimentele culturale de felul acestor întîlniri poetice, dublat de o discretă curtoazie, pentru că invitaţii spanioli, poeţi de această dată, sînt însoţiţi de poeţi din România. Programul Institutului Cervantes, care anul trecut s-a numit „Poetas en dialogo/Poeţi în dialog“, a devenit acum „Poemas cruzados/Poeme încrucişate“ şi luni, 23 martie, se vor întîlni, la Muzeul Literaturii, Justo Bolekia Boleká, Alfonso Alegre Heitzmann şi César Augusto Ayuso, iar de partea românească, Denisa Comănescu, Ana Blandiana şi Nicolae Prelipceanu. Apropiaţi ca vîrstă, reprezentanţi cu toţii ai unui anume tip de activism care depăşeşte marginile strict literare ale manifestărilor lor, dar aparţinînd cu toţii de ceea ce am putea numi zona de certitudine valorică, cei şase poeţi vor oferi publicului nimic mai puţin decît mostre din propria operă. Se vor citi poeme în spaniolă şi în română şi, ca de fiecare dată, dialogul – între poeţi, dar şi între ei şi public – se va organiza apoi spontan şi cu atît mai savuros. Rolul meu de moderare s-a produs întotdeauna, în astfel de ocazii, conform unui scenariu suav, de intervenţii minimale, pentru că scriitorii ştiu să vorbească singuri şi o fac cu un farmec ce constituie, de fapt, savoarea acestor întîlniri.

Trebuie să spun că la asemenea întîlniri nu participă stadioane de fani, nici n-ar fi de dorit, scriitorii invitaţi de Institutul Cervantes conform unor severe criterii estetice nici n-ar avea nevoie de aşa ceva. Dar niciodată la asemenea întîlniri nu s-a dus lipsă de public, ceea ce contrazice scepticismul unora. Cei care participă sînt mereu oameni aleşi, rafinaţi degustători, de foarte multe ori egalii invitaţilor, scriitori ei înşişi sau, oricum, cititori de cea mai bună calitate. Presa culturală, de asemenea, n-a lipsit niciodată. Cu alte cuvinte, exact ingredientele necesare pentru compoziţia perfectă a unei seri cu efect revitalizant.

Luni, 23 martie, seara, la Muzeul Literaturii, se va citi deci poezie în română şi în spaniolă. Vor veni şase scriitori cu totul speciali împreună cu poemele şi cu opiniile lor. Denisei Comănescu i s-a publicat în 2008 un volum de poezie, Regreso del exilio, în traducerea lui Joaquín Garrigós, primit cu multe cronici laudative în presa spaniolă. Ana Blandiana este o prezenţă rară şi ar trebui poate să nu fie ratată ocazia de a o asculta. Mai ales că, de curînd, Ana Blandiana a avut un succes cu totul ieşit din comun în Spania, cuantificabil în nenumărate cronici, interviuri şi apariţii televizate în mass-media spaniolă cea mai vizibilă, în urma publicării volumului Proyectos de pasado, în traducerea Vioricăi Pâtea şi a lui Fernando Sánchez Miret, la Editura Periférica din Madrid, în 2008.

„Poemas cruzados/Poeme încrucişate“

Evenimente organizate de Institutul Cervantes

în cadrul programului

- BUCUREŞTI

Luni, 23 martie, ora 18.00

Rotonda Muzeului Literaturii Române

(Eveniment organizat de Institutul Cervantes şi de Muzeul Literaturii

Române din Bucureşti)

Bd. Dacia nr. 12, Bucureşti

Lectură de poezie în spaniolă şi în română

Discuţie liberă între scriitorii spanioli şi români şi publicul prezent

Scriitori invitaţi: Alfonso Alegre Heitzmann, César Augusto Ayuso, Justo Bolekia Boleká şi Ana Blandiana, Denisa Comănescu şi Nicolae Prelipceanu