De la jumatatea lunii iunie a aparut la chioscurile de ziare o noua publicatie, Mari pictori, ce se anunta a fi o periodica incursiune in universul divers si fascinant al picturii. Paginile, bogat ilustrate, ofera informatii despre viata si opera lui Van Gogh, precum si o lista a muzeelor in care se afla cele mai cunoscute dintre tablourile pictorului. Din prezentarea care figureaza in primul numar, reiese ca avem de-a face nu atit cu o revista, cit cu o „colectie unicat de volume splendid ilustrate, cu reproduceri de cea mai inalta calitate“, dat fiind ca fiecare dintre volumele saptaminale este dedicat unuia dintre marii pictori. Enciclopedia este alcatuita din sapte volume, un volum continind 15 „capitole“, fiecare consacrat – saptaminal – cite unui artist. Intentia declarata a editorilor este de a acoperi toate epocile si toate curentele importante din istoria artei, incepind cu Renasterea si terminind cu artele secolului al XX-lea, de la avangarda istorica pina la pop-art si hiperrealism.
Desi initiativa este mai mult decit laudabila, primul volum ne-a stirnit, totusi, o serie de nedumeriri. In primul rind, absenta totala a mentiunilor privitoare la redactorii publicatiei.
Din caseta redactionala, in care sint trecuti doar realizatorii fotografiilor, n-am reusit sa aflam cine sint autorii biografiilor si comentariilor, „amanunt“ cu atit mai util, cu cit nici textele referitoare la viata si opera pictorului nu poarta nici o semnatura. Apoi, chiar daca mai putin important, principiul cronologic pare sa nu fie unul preponderent, de vreme ce colectia debuteaza cu Van Gogh, unul dintre cei mai complecsi artisti de la sfirsitul secolului al XIX-lea, si nu cu Giotto, cum ar fi fost, cronologic, firesc.
Dincolo, insa, de aceste obiectii, Mari pictori este o publicatie necesara, capabila – prin calitatea reproducerilor si a informatiilor – sa educe si sa orienteze, cu subtilitate, marele public in spatiul artei.

