OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la 1 la 58, adică de la „Proza – primele experienţe“ (cu Negruzzi, Russo, Filimon) la „Ultim@ prozatoare intrată în arenă (Alina Nelega)“, Gheorghe Crăciun oferea o imagine complexă a metamorfozelor epice din spaţiul literar autohton. Unele dintre eseurile incluse pe această listă se regăsesc în cuprinsul volumelor publicate deja, altele intră în sumarul unor cărţi aflate în manuscris. Pentru cine parcurge cărţile de critică şi teorie ce poartă semnătura lui Gheorghe Crăciun este evident că la baza acestora există o viziune organică asupra literaturii şi, în special, a prozei româneşti. PRORSUS&TEXTUS, datat 15 august 2000, pare scris anume pentru a prefaţa un volum de critică, rămas, din păcate, doar în proiect.

 

Alături de aceste pagini, o însemnare pe o foaie de hîrtie de mici dimensiuni consemnează intenţia lui George de a schiţa o teorie a corporalităţii în literatură, o temă ce l-a preocupat constant: „Literatura şi corpul“. Sub acest titlu, George disocia patru secvenţe distincte: Corpul erotic (Radu Petrescu, Kristeva, Crăciun); Corpul maladiv (Blecher, H.P.-Bengescu); Corpul anamnetic (Proust, Simona Popescu); Corpul lingvistic (Tel Quel, Iova). „Viziunea despre trup“, cum nota pe o altă bucată de hîrtie din acelaşi dosar, e o temă ce revine obsesiv în tot ceea ce a scris Gheorghe Crăciun, proză, jurnal, critică sau teorie. Prin această grilă a citit o serie de prozatori români, interesat de modul în care „pactul somatografic“ instituie transferul de corporalitate „de la autor în text şi mai departe la/în cititor“.