OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mai bine sa mori decit sa zaci in inchisoare? O alternativa de neimaginat, si totusi o dorinta adesea exprimata, din disperare, in inchisorile rusesti. In cartea sa Fie-va mila, excutati-ma! (Ich flehe um Hinrichtung, Luchterhand, 2003), recent aparuta in traducere germana, Anatoli Pristavkin stie despre ce vorbeste. In perioada 1992-2001, Pristavkin a detinut functia de presedinte al comisiei guvernamentale de amnistiere – mai intii sub fostul presedinte Boris Eltin, apoi sub Vladimir Putin. La sfirsitul mandatului sau prezidential, Eltin a dispus comutarea unor pedepse capitale in pedepse cu inchisoare pe viata. In 2001, dupa aproape 10 ani de asidua activitate de documentare, in care au fost implicati Pristavkin si colegii sai, comisia respectiva a fost desfiintata din ordinul lui Putin. Nici lui Pristavkin, nici vreunuia dintre colegii lui nu li s-a permis sa patrunda in inchisori pentru a sta de vorba cu detinutii, insa simpla rasfoire a dosarelor celor intemnitati a scos la iveala adevaruri cutremuratoare: scrisori din partea unor condamnati la moarte care implorau sa fie executati, preferind sa moara cit mai repede, numai sa nu mai traiasca in conditiile de nedescris din inchisori; incarcerarea copiilor, tortura, incalcarea drepturilor omului, decese misterioase in rindurile detinutilor – si lista faradelegilor poate continua. Situatie cunoscuta diverselor organizatii pentru drepturile omului, intre care Amnesty International, care au protestat in repetate rinduri pe linga guvernul de la Moscova.

De ce detine Federatia Rusa recordul in ceea ce priveste numarul delictelor si al detinutilor? In cartea lui Anatoli Pristavkin, raspunsul la aceasta intrebare este clar: originea e de gasit in istoria incarcata de violenta a Uniunii Sovietice si a dictatorilor sai, precum si in situatia socio-economica de dupa disparitia lor. Pristavkin i-a adresat un apel presedintelui Putin, cerindu-i ca, cel putin, sa-i amnistieze pe cei aproape un milion de ingropati de vii, condamnati pentru delicte marunte, dintre care multi vegeteaza de ani de zile in inchisori, precum si pe cei ajunsi acolo in urma unor delicte pe care le-au comis impinsi de saracie si mizerie. Pe toti ceilalti, condamnatii la inchisoare pe viata, care prefera sa moara decit sa mai ramina inchisi inca un an si inca un an, autorul cartii incearca sa-i ajute descriindu-si experientele de pe vremea cind conducea comisia guvernamentala de amnistiere.
Momentan, Anatoli Pristavkin, care, in calitate de consilier prezidential, l-a insotit pe Vladimir Putin in recenta sa calatorie la Berlin, incearca sa impiedice reintroducerea in Rusia a pedepsei capitale. Nascut in 1931 la Moscova si crescut in orfelinatele erei staliniste, Pristavkin descrie criminalitatea de pe vremea copilariei si tineretii sale, cind nu de putine ori el insusi a fost nevoit sa fure, impins de foame. De unde si nevoia si dorinta sa de a-i ajuta pe cei condamnati pe drept sau pe nedrept pentru jafuri, escrocherii sau crime. In cuvintele sale: „Probabil ca am inceput sa scriu pentru a-i putea ajuta pe altii cu un cuvint sau cu o carte, pentru a-i ajuta sa se apere de violenta, de tot ce e rau“.

Radio Europa Libera, Praga