OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Asistăm în ultimii ani la un adevărat masacru arhitectural al zonelor istorice ale oraşelor şi satelor din România. Nenumărate case cu valoare arhitecturală au fost demolate pentru a fi înlocuite cu imobile cu valoare exclusiv bănească. Opinia specialiştilor este că distrugerea patrimoniului construit după 1989 este mai gravă decât în întreaga epocă Ceauşescu.

Ne aflăm într-un moment critic pentru oraşele din România: continuarea cu încă 2-3 ani a actualei stări de lucruri ar duce la compromiterea definitivă a identităţii culturale a unora dintre ele.

Există mai multe cauze specifice care duc la distrugerea patrimoniului. Este necesară eliminarea lor cît mai urgentă prin aplicarea, între altele, a următoarelor soluţii:

1. Este necesară începerea unui program naţional de cartare a zonelor construite protejate.

2. Este necesară modificarea de urgenţă a legislaţiei, astfel încît avizele directorilor Direcţiilor Judeţene de Cultură în zonele construite protejate să fie condiţionate de avizele favorabile ale Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice.

Este inacceptabilă numirea, din mai 2009, a Directorilor Direcţiilor Judeţene de Cultură de către organizaţiile locale ale partidelor la putere. Date fiind atribuţiile excesive ale directorilor Direcţiilor Judeţene de Cultură în avizarea demolărilor şi construcţiilor în zonele protejate şi lipsa de competenţă a politicienilor locali asupra patrimoniului, se creează premisele pentru abuzuri ale autorităţilor locale asupra patrimoniului construit.

3. Este necesară operarea în regim de urgenţă a unor modificări legislative privind zonele construite protejate.

Este inacceptabil faptul că propunerile de modificare a legislaţiei în protecţia patrimoniului, făcute încă din 2006 de organizaţiile profesionale şi reiterate continuu pînă în 2009, nu au fost încă operate în legislaţie. Este vorba de:

includerea temporară a zonelor construite protejate în categoria monumentelor istorice, pînă la cartarea tuturor imobilelor din perimetrul lor;

condiţionarea demolării de soluţia de arhitectură pentru imobilul care va fi construit în loc;

explicitarea şi facilitarea procedurii de întrerupere a lucrărilor de construcţie sau de desfiinţare în zonele construite protejate în cazul suspiciunilor de ilegalitate;

4. Este necesară corectarea în regim de urgenţă a Legislaţiei privind autorizarea lucrărilor de demolări şi construcţii, în scopul eliminării abuzurilor.

Sînt inacceptabile următoarele situaţii, des întîlnite în practică:

Primăriile nu sînt obligate să comunice publicului autorizaţiile de construcţie sau de desfiinţare emise. Vecinii şi opinia publică află de o demolare cînd buldozerul este deja în acţiune.

Inspectoratul de Stat în Construcţii nu poate opri lucrările de construcţii sau de desfiinţare efectuate în baza unor autorizaţii ilegale (frecvente). Acest atribut revine instanţei, care se pronunţă cel mai repede în 30 de zile.

Nu există sancţiunea cu repunerea în starea iniţială pentru construcţiile şi demolările efectuate în baza unor autorizaţii ilegale (frecvente).

5. Este necesară suplimentarea optimă a personalului Ministerului Culturii, dedicat protejării monumentelor istorice şi a zonelor construite protejate.

Este inacceptabil ca 30.000 de monumente istorice şi cîteva mii de zone construite, protejate la nivel naţional, să fie supravegheate de un departament al Ministerului compus din 7 persoane, de 20 de ori mai puţine decît în 1975!

Este inacceptabil ca structurile de inspecţie pentru monumente istorice şi pentru zonele construite protejate, pe care Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice le prevedea încă din 2001, să nu se fi constituit pînă astăzi.

6. Este necesară schimbarea atitudinii Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a Prefecţilor, pentru a asigura respectarea legii în construcţii şi urbanism.

Este inacceptabilă activitatea curentă a Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a Prefecţilor, instituţiile responsabile cu controlul în construcţii şi demolări.

Singura autoritate competentă în a ataca în instanţă documentaţiile şi autorizaţiile ilegale, prefectul, refuză de cele mai multe ori să-şi exercite această autoritate, deşi este sesizat de Inspectorat sau de organizaţiile profesionale.

7. Este necesară modificarea criteriilor de selecţie pentru fonduri structurale – Măsura 322, care, în prezent, împiedică accesarea fondurilor destinate valorificării patrimoniului construit din mediul rural.

Este inacceptabil ca, din 272 de proiecte selectate pentru finanţare, doar un proiect să aibă acţiune conservarea unei clădiri-monument istoric (clădire de cult), această acţiune ocupînd o poziţie marginală în economia proiectului.

Este inacceptabil ca, potrivit criteriilor de selecţie stabilite de Ministerul Agriculturii, solicitanţii persoane fizice să fie discriminaţi faţă de solicitanţii persoane juridice, iar organizaţiile de drept privat care administrează imobile aparţinînd unor persoane fizice să fie împiedicate să participe la finanţare.

8. Este necesară legiferarea accesului automat la justiţie pentru locuitori şi pentru organizaţii.

Este inacceptabil ca instanţa de judecată să decidă (cum o face frecvent) că o organizaţie (profesională sau neguvernamentală) sau un locuitor al oraşului nu are un interes şi nu poate participa într-un  proces care are ca obiect patrimoniul, urbanismul şi construcţiile, mediul sau alocarea fondurilor publice dintr-o localitate.

Scrisoarea reprezintă o sinteză a deficienţelor legislative şi funcţionale ale protejării patrimoniului construit în România. A fost lansat de mai multe ONG-uri şi de Ordinul Arhitecţilor.