OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Europele din Europa este tema generoasa a numerelor 10-12/1999 si 1-3/2000 ale Secolului 20. Propunindu-si, de aceasta data, abordarea ideii de Europa dintr-o perspectiva pluridisciplinara, care sa reflecte multitudinea problematicilor ce apar in discutia asupra unificarii continentului nostru, volumul contine mai multe secvente si puncte de vedere asupra multiculturalismului, a institutiilor europene, precum si asupra vocatiei europene a Romaniei.

Astfel, editorialul semnat de Stefan Aug, Doinas se constituie intr-o reflectie asupra caii „juste“ de realizare a unitatii europene: „Nu poate exista decit o Europa a diferentelor, expresie care-i satisface atit pe sustinatorii identitatilor culturale, atenti la valori integratoare, cit si pe partizanii suveranitatilor statale, mult mai preocupati de identitatile etnice“. Iata cum vedea lucrurile, acum cincizeci de ani, in aceeasi privinta, si marele diplomat Grigore Gafencu, intr-o serie de discursuri inedite de la inceputul anilor ’50, publicate de Secolul 20: „Pentru a realiza Europa Unita, trebuie sa permitem ideii europene sa se extinda si sa ocupe cadrul ei firesc. Ideii unei Europe uniformizate, potrivit unei conceptii totalitare, trebuie sa-i opunem ideea unei Europe unite in ansamblul sau, potrivit conceptiei ordinii occidentale si europene“.
O pledoarie impotriva ideii divizarii Europei (de la Huntington – si nu Hutchinson, cum nefericit a gresit capul limpede al Secolului 20 – citire) pe transe catolico-protestante si ortodoxe face Sorin Alexandrescu, relevind ca „ambele linii de discutie (in favoarea uneia sau a alteia din presupusele Europe, n.n.) mi se par sterile. Desi opuse, ele au un punct de vedere comun: teama noastra, veche de secole, de-a «ramine afara», complexul nostru de latini orientali rupti de romanitate s…t ce-ar fi daca am incerca sa gindim Europa in afara raportarii noastre spasmodice la ea, in afara anxietatilor si obsesiei unicitatii, sau deviantei cazului romanesc?“.

Ce inseamna de fapt Europa pentru Europele din ea si pentru Romania in particular? Nu este, in mod sigur, numai fapt economic, „desi – scrie Adrian Marino – dupa o lunga perioada de colectivism comunist, de economie centralizata si de stat, structura capitalista a economiei formeaza singura replica si alternativa pozitiva si constructiva“. Europa nu inseamna asadar numai uniune monetara, sau vamala, sau securitate comuna. Ea trebuie, scrie Cristian Preda in Pledoarie pentru o Europa politica, sa se adune in jurul ideii de democratie, inteleasa ca unica modalitate de a articula sistemul.
Europa nu inseamna numai institutii; dar pentru a o intelege in articulatiile ei – inclusiv birocratice, greoaie, uniformizate si monotone, de care se pling toti „beneficiarii“ ei – acestea trebuie, toate, stiute. Secolul 20 propune un util glosar de terminologie UE-ista, cu ajutorul caruia aflam sensurile corecte ale subsidiaritatii, competentele Comisiei Europene sau ale Parlamentului European, ce inseamna Consiliul Europei si ce inseamna Consiliul European.

Intr-un alt grupaj, intitulat Multiculturalismul si pus sub semnul Politicii recunoasterii, a lui Charles Taylor, Smaranda Vultur, Daniel Barbu, Gina Stoiciu si Anca Manolescu discuta Europa din sensibila, fragila si mereu discutabila perspectiva a mozaicului cultural si a statului-natiune. Exista oare pericolul unei din ce in ce mai dezamagitoare uniformizari sau, dimpotriva, Europa e capabila sa ofere acel cadru ideal pentru dezvoltarea unei unitati in diversitate? Identitatea, scrie Taylor – unul din marii teoreticieni ai multiculturalismului – „nu este ce se elaboreaza in izolare, ci ceva ce se negociaza prin dialogul, partial exterior, partial interior, cu altii“.
Europa „literara“ a Secolului 20 cuprinde fragmente din Günter Grass, laureatul premiului Nobel 1999, un dialog cu scriitorul german, originar din Romania, Eginald Schlattner si fragmente din romanul sau, Cocosul cu capul taiat, tradus de Nora Iuga.
Cu regretul de a nu detalia asa cum se cuvine fiecare tema propusa de Secolul 20 – daca ar fi sa facem un repros, acela ar viza caracterul eclectic si extrem de stufos al tematicilor, care ar fi necesitat, fiecare, un volum separat – semnalam, ultimul, dar nu cel din urma, interesantul dosar Paul Valéry, Prietenilor mei romani; Renasterea libertatii.