OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Niciodata nu mi-am pus problema de ce nu avem intelectuali de stinga, care sa se manifeste ca atare in spatiul politic din Romania. Bine, acum stiu ca exista si intelectuali atasati valorilor stingii, doar ca aici vorbim de aceia care sint prezenti in spatiul public si care de obicei militeaza pentru ceva. Aceasta ar fi problema de fapt, nu exista un numar semnificativ de oameni care sa fie perceputi ca formatori de opinie si care sa vorbeasca si sa scrie frumos si pentru partidele politice care se revendica ca fiind „de stinga“.

Din cite imi amintesc eu, problema a fost cel mai transant pusa de Ion Iliescu, care in preajma campaniilor electorale nu se pricopsea decit cu Razvan Theodorescu si inca vreo doi-trei cu profiluri publice mult mai slabe. Asa ca, prin acest numar al Observatorului cultural este, cred, pentru prima data cind sint pus in fata unei problematici mult mai ingenue: aici este vorba, simplu, despre lipsa de alternative ideologice, nicidecum de a-i bate pe umar pe Iliescu sau Geoana, lipsiti in spatiul politic de sustinere din partea unor intelectuali.
imi amintesc diverse ocazii in care se deplingea lipsa „intelectualilor de stinga“ si mai ales exclamatiile consternate care nici ca-si puteau explica fenomenul, pentru ca doar in Franta intelectualitatea este de stinga. Cum se face ca la noi este perceputa ca fiind de dreapta?! Si, mai ales, cum se face ca in Europa Occidentala stinga a dat nume de marca printre intelectuali, iar in Europa fosta comunista lucrurile stau exact invers, dreapta este mult mai prolifica?

Evident, in aceasta dezbatere ne putem lansa in discutii interminabile de genul „dar ce inseamna stinga/dreapta“, care este intelesul istoric sau ideologic al termenilor sau daca mai putem vorbi astazi despre acest clivaj, stinga/dreapta, cind singura „ideologie“ a partidelor este puterea ca scop in sine. Dar, ca sa ne simplificam demersul, voi pleca de la ipoteza ca nu are rost sa vorbim de alternative ideologice daca nu le aplicam si unor structuri organizate, in speta partidele politice. Din aceasta perspectiva, putem vedea mai usor cum initiativele politice ale intelectualilor nu sint lipsite de context si, mai ales, nu se materializeaza in afara sferelor de influenta ale partidelor politice.
intotdeauna i-am suspectat pe oamenii cu forta intelectuala de o mare afinitate pentru justitie sociala. Si in fiecare dintre aceia (romani sau francezi) care si-au asumat la un moment dat prezenta publica am simtit ca zace un mic Robin Hood, luptator pentru adevar si dreptate (fara nici o legatura cu vreun slogan politic la zi!). Dar, ca si in demersul nostru, intelectualul public nu poate disocia ideologia (stinga/dreapta) de practicianul sau, de cel care si-o aroga.

Aceasta ar putea fi, cel putin, o explicatie pentru faptul ca intelectualii romani si-au asumat intr-o proportie covirsitoare valorile dreptei, disociindu-se de tot ce a reprezentat timp de multi ani injustitie si minciuna: FSN, mineriade, PDSR, baroni, Ion Iliescu, coruptie, securitate, ex-comunisti, „democratie originala“. Sint convins ca alegerea intelectualilor romani nu a avut de-a face prea mult cu valorile stingii sau ale dreptei, ci, mai degraba, cu ce fel de oameni sau ce fel de structuri politice isi asumau „valorile stingii“. Cu atit mai mult cu cit, in particular, respectivii „practicieni“ nu aveau nimic in comun cu spiritul civic-egalitarist al stingii. Intelectualii urasc puterea care corupe idealuri, asa ca sint de dreapta.
Cam din aceleasi motive, avind cam aceleasi resorturi, intelectualii din Occident sint mai degraba parte a curentelor ideologice de stinga. Din cauza simtului lor acut pentru justitie sociala. S-au saturat de clivajele prea mari dintre bogati si saraci, le repugna incultura capitalistilor puternici, ii sperie manifestarile nationalistilor de tipul Jean-Marie Le Pen, vor sisteme de educatie mai bune si acces egal la serviciile publice. Intelectualii urasc puterea care corupe idealuri, asa ca sint de stinga.

Revenind la noi si la lipsa increderii pe care au aratat-o intelectualii politicienilor de stinga, si in special principalului partid care si-a adjudecat aceasta optiune, definindu-se de stinga, FSN-PDSR-PSD-ul, aceasta atitudine a fost incurajata si de o serie de greseli de abordare. in primul rind, Ion Iliescu, atunci cind nu a reusit sa convinga nume cu rasunet, a ales sa dea indicatii, iar cind indicatiile nu au fost ascultate, a trecut la atacuri deschise, ceea ce a compromis o posibila colaborare pe termen lung. O alta greseala a fost ca atunci cind cineva, cotat ca „intelectual“, a aratat simpatie stingii politice, aceasta s-a grabit sa-l inregimenteze, sa-l recompenseze, sa-l cumpere cu functii. Ceea ce s-a dovedit contraproductiv.
De fapt, chiar in acest aspect rezida principala cauza a esecului stingii in relatia cu intelectualii. Stinga puternica de la noi a preferat mereu „intelectuali de decor“ si nu voci active, civice, independente. in schimb, partidele autodeclarate de centru-dreapta, slabe si mai democratice, s-au bazat pe grupurile de intelectuali activi pe care i-au gasit deja prezenti in societatea civila organizata in diverse fundatii sau asociatii precum GDS, FSD, Pro Democratia, APADOR-CH, SAR, CJI si altele. in perioada 2001-2004, cind opozitia politica era anemica, adevarata opozitie, facuta in numele libertatilor cetatenesti, a venit dinspre organizatiile citate mai sus si de la altele asemenea.

O buna parte din succesul aderarii Romaniei la UE li se datoreaza cu siguranta si acestor activisti, in sensul onorabil al cuvintului.
Aceasta este diferenta dintre oamenii cu spirit liber si cei care au existat, dar care s-au pierdut prin aparatul bine pus la punct al stingii politice. Prin 2003 aparuse (si cred ca mai exista) o ofensiva mizera a PSD impotriva organizatiilor civice. Acesta sustinuse aparitia a nici mai mult, nici mai putin decit un ONG autointitulat Comisariatul Societatii Civilie, pe cit de neinspirat denumit, pe atit de ineficient: ideile politice de substanta nu sint nascute de bani si la comanda politica.
In acest context, este greu sa avem alternative ideologice valoroase la stinga. Pe de o parte, stinga politica a continuat sa reprezinte trecutul hid al comunismului, iar pe de alta parte, chiar aceasta autointitulata stinga politica nu a inteles nici dupa 1989 ca locul intelectualilor nu este in vitrina partidului.

Ciprian CIUCU este comentator politic al Observatorului cultural, a publicat in Dilema Veche si Romania libera. in perioada 1999-2000 a condus Centrul de Monitorizare a Activitatii Electorale din cadrul Partidului National Liberal. A lucrat ulterior in administratia publica, pentru Presedintia Romaniei si Ministerul Administratiei Publice. in prezent este specialist in politici educationale, dezvoltind proiecte anticoruptie in sistemul romanesc de educatie, coordonator de comunicare si programe in cadrul Centrului Educatia 2000+, si face parte din grupul de advocacy al Delegatiei Uniunii Europene – Team Europe.