Curtea Sticlarilor e acel loc drăguţ
de pe strada Şelari, unde ajungi printr-un gang care nu promite prea
multe, dar dincolo de care se deschid mai multe posibilităţi de a
petrece o seară plăcută. Una dintre acestea este Curtea Berarilor,
un local care a beneficiat recent de o operaţie de înfrumuseţare
(sau rebranding, pe limba specialiştilor în marketing şi în
publicitate).
Pe data de 25 septembrie, a avut loc
petrecerea de lansare oficială a brandului Curtea Berarilor
Timişoreana. Ce înseamnă mai exact? Că brandul de bere
Timişoreana se va implica în a face din acest loc mai mult
decît o berărie. Mai precis, în cuvintele celor care se
vor ocupa de acest proces, se doreşte a oferi publicului o
„reinterpretare a pubului urban“. Mergînd la această
petrecere, am aflat în ce direcţii se îndreaptă
planurile acestora.
Mai întîi, să informăm
publicul avizat că berea se poate consuma la metru, la roată şi,
pentru cei care devin clienţi fideli, posibilitatea de a se simţi
ca acasă se transformă în realitate: se pot alege cu o halbă
de bere numai a lor, cu numele imprimat pe ea. Că va deveni o
berărie familiară pentru mulţi, nu mai e nici o îndoială.
Dar s-a mers mai departe de atît.
Au început prin a promova două
tinere artiste, care folosesc sticla ca materie primă pentru operele
lor, organizînd o expoziţie ce poată fi vizitată, cu halba
în mînă, pînă pe 12 octombrie. Expoziţia,
intitulată „Arta sticlei de acum şi de odinioară“, cuprinde
lucrările artistelor Alexandra Nicolau şi Anca Gîtan.
Exponatele sînt o pledoarie pentru perpetuarea acestui meşteşug
ridicat la rang de artă: obiecte decorative, lucrate în
sticlă, combinată cu metal sau cu ceramică şi, pe loc, îţi
dai seama că e bine-venită ideea de a îi expune în faţa
unui public tînăr şi pe aceia care se ocupă cu un act
creator, ce nu implică computerul.
Revenind la petrecere: invitaţi, lume
bună. Artistul Pavel Şuşară a vorbit foarte frumos despre
designul localului, despre bere, despre fuziunea dintre materialul
din care este alcătuită halba de bere şi acest lichid care ne
farmecă de atîtea secole. Brand Managerul Timişoreana,
Valentin Vernea, a vorbit pe scurt despre acest proiect, Curtea
Berarilor, căreia i-am putea spune concept pub, şi care va găzdui,
în timp, diverse proiecte cu implicaţii culturale. Pe lîngă
asta, una dintre surprizele propuse de Curtea Berarilor Timişoreana
este atelierul de prelucrare a sticlei, chiar în incinta
localului, care are loc între 25 septembrie şi 12 octombrie,
iar doi maeştri sticlari pot fi urmăriţi în fiecare joi,
dînd viaţă unor mici bijuterii. Nu se poate să nu admiri
răbdarea, minuţia cu care degetele unui om prind instrumente
firave, de pildă, o pensetă, şi modelează sticla ţinută la foc,
acum topită şi pregătită pentru modelare.
Localul se revendică de la acea
nostalgie după perioada interbelică, exploatată, la nivel
teroretic, de mai multe spaţii de acest gen, din centrul vechi al
Capitalei. Fotografiile imprimate pe pereţi sînt prima
mărturie. Dar, ca să nu rămînă la un nivel superficial,
organizatorii l-au adus şi pe Mitică, personaj exploatat şi el în
orice formă posibilă (nu, nu chiar, încă nu a făcut nimeni
brelocuri cu Mitică), a cărui menire era să binedispună publicul,
să întreţină doamnele, să-şi povestească aventurile (sau
aventurile Miţei), în frumoasa limbă inventată de Caragiale.
Deşi era o seară ploioasă,
petrecerea se putea continua şi dincolo de zidurile Curţii, ba
chiar într-un mod mai captivant. Organizatorii s-au gîndit
la o tragere la sorţi, al cărei mare premiu era o plimbare prin
Bucureşti, cu o maşină de epocă – un Ford T, vechi de vreo 80
de ani, condus de un domn îmbrăcat într-o uniformă, şi
ea din alte timpuri, un domn căruia cu siguranţă că i-ar fi stat
tare bine la volanul maşinii şi prin anii ’30.
Curtea Berarilor Timişoreana se
foloseşte de această simbolistică a interbelicului nu pentru a
tînji după vremuri pierdute şi nici pentru a le învia,
ci pentru a încerca să readucă în spaţiul public
contemporan atmosfera, efervescenţa unui timp pe care mulţi îl
asociază cu cea mai bună perioadă a culturii româneşti.