Autor: 
Categoria: 
Publicaţii româneşti închise
Începutul lui 2010 găseşte presa noastră în comă. Pentru cei care cred că afirmaţia este exagerată, să privească chioşcurile de ziare şi să se gîndească la imaginea de acum un an. Au dispărut numeroase titluri de reviste şi de ziare, iar standurile sînt blocate cu zilele de cîteva nume, cu exemplare dublate, pentru că altfel ar rămîne spaţiul liber, precum şi cu cărţile scoase de Adevărul.
Altele s-au reorganizat şi au optat pentru diverse formule de economie. Academia Caţavencu apare în doar 16 pagini, iar publicaţii precum Diva ori Story apar la două săptămîni, în locul variantei hebdomadare. În sfîrşit, alte publicaţii s-au aflat în pericol de a fi închise, de exemplu revista Tabu.
Să amintim şi de presa locală, unde situaţia era dramatică încă dinaintea crizei. Cel mai important eveniment a avut loc la jumătatea lui 2009, cînd PubliMedia a anunţat închiderea a şase ziare locale, între care Clujeanul şi Ieşeanul. Acestea urmau să-şi continue apariţia doar în mediul on-line, iar în prezent sînt subdomenii în cadrul site-ului publicaţiei Gândul – care, potrivit zvonurilor din piaţa media din 2009, era tot pe lista de publicaţii de închis.
Perspective şi soluţii
O parte din publicaţii s-au salvat în ultimul moment ori au fost găsite soluţii de urgenţă. Spre exemplu, cînd Sorin Ovidiu Vântu a luat decizia de a renunţa la susţinerea financiară a printului, o parte din publicaţii au fost preluate de managerii lor ori de alte companii din grup. Revista Money Express se află acum în grija M&C Strategy, o companie de proiecte speciale ale Grupului Realitatea – Caţavencu. Revista Tabu, din acelaşi trust, a avut un alt drum şi urmează să fie editată de către Brânduşa Vlanga, proprietara regiei de publicitate DBV Media-house, potrivit www.paginademedia.ro. De-spre Cotidianul, distrus în campania electorală, au fost făcute publice soluţii de preluare şi de continuare a activităţii sale, dar, în prezent, este absent de la chioşcuri. Ziua, rămas fără ediţia print, se confruntă cu o situaţie interesantă. O parte importantă a redacţiei a înfiinţat un site separat de cel oficial şi continuă prin acest canal munca jurnalistică. Echipa de aici acuză managementul ziarului de închiderea publicaţiei şi afirmă că au existat alte interese decît cele de salvare a ediţiei print. Pe site-ul www.ziuaveche.ro, putem urmări activitatea jurnalistică a redacţiei desprinse din vechiul proiect.
Ediţia on-line, pe bani sau fără?
Şi în trecut au existat numeroase discuţii, fără vreo concluzie pe tema gratuităţii sau a implementării unui sistem de livrare contra cost a informaţiilor de pe un site. În România, au existat încercări din partea Ziarului financiar şi a Academiei Caţavencu de a livra pe Internet contra cost conţinutul din ediţia tipărită, însă a fost un eşec din punct de vedere al încasărilor, în ciuda unui preţ extrem de convenabil. Din perspectiva nouă, a crizei, a scăderii dramatice a tirajului, a migrării către on-line în cazul unor publicaţii, dar şi a scăderilor din încasările de publicitate de pe urma site-urilor, subiectul plăţii unui abonament de către e-cititori a redevenit de actualitate. Pînă la urmă, acel conţinut livrat pe un site presupune costuri care trebuie acoperite şi, pe deasupra, cel ce are afacerea ar vrea şi un profit. Doar că utilizatorii nu se vor grăbi să scoată bani din buzunar atîta timp cît instituirea unui abonament pentru tot conţinutul sau pentru o parte nu va fi făcută în bloc de marii publishers. De ce nu o fac mai repede? Pentru că se tem că îşi vor pierde cititorii, deşi, culmea, aceştia nu le aduc nici un profit, ci doar costuri! Reamintesc, veniturile din publicitatea on-line au scăzut la rîndul lor, prin urmare, nu mai acoperă costurile, nici în cazul marilor publishers, iar despre profit nu poate fi vorba.
Pe bani în SUA, dar şi în Franţa
Iată ce declara în luna august 2009 miliardarul Robert Murdoch, cel care deţine publicaţiile Wall Street ori Times: „Jurnalismul de calitate nu e ieftin. Revoluţia digitală a deschis canale de distribuţie noi şi ieftine, dar nu a făcut conţinutul gratuit. Intenţionăm să percepem tarife pe toate site-urile noastre de ştiri“. Afirmaţie de bun-simţ, pentru că este firesc să plătim pentru conţinutul de calitate, livrat on-line, la fel cum plătim ediţiile print. Murdoch a pus deja în practică un sistem de plată pentru publicaţiile amintite anterior, iar în 2010 şi The New York Times a făcut un anunţ similar: urmează să introducă un sistem de plată pentru articolele publicate pe site.
În Franţa, dintre publicaţiile importante, Libération a decis încă din septembrie 2009 să introducă un sistem mixt care presupune atît acces liber la majoritatea articolelor, cît şi plată pentru alte cîteva, plus avantaje suplimentare acordate e-abonaţilor. Le Monde oferă, de asemenea, şi articole fără plată, dar are şi o opţiune suplimentară de abonament pentru site. Iar Le Figaro oferă acces gratuit 100%.
Cea mai bună soluţie?
Etichete:
RSS Feed
Newsletters