OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Domnule Paul-Elie Lévy, sinteti directorul Centrului Cultural Francez din Iasi. Abia sosit in Romania, ati si demarat organizarea unui colocviu franco-roman la Bucuresti si Iasi, avind ca tema de dezbatere actualitatea gindirii lui Michel Foucault. De ce Foucault mai degraba decit, sa zicem, Paul Ricœur sau Gilles Deleuze, filozofi la fel de actuali si de celebri (asta ca sa nu intreb de citiva „maitres penseurs“ imbibati de marxism, precum Sartre, despre care nu cred ca ar vrea cineva sa se dezbata public in Romania)?

Alegerea lui Foucault se explica prin mai multe ratiuni care nu au nimic de-a face cu o abordare apologetica sau exegetica a operei sale. Motivul principal este ca opera lui Foucault este foarte potrivita pentru abordarea interdisciplinara a unui mare numar de probleme. La aceasta se adauga faptul ca filozoful a fost la Bucuresti acum 35 de ani si a sustinut o conferinta. Apoi, orasul Poitiers, infratit cu Iasii, il omagiaza astfel pe Foucault. Nu este exclus ca in anii urmatori sa organizam intilniri dedicate altor filozofi precum Ricœur, Deleuze sau Sartre. Ceea ce e sigur este ca Centrul Cultural Francez din Iasi vrea sa dezvolte un cadru de lucru si de intilnire intre cercetatori francezi si romani in stiintele umane.

Preocuparile pentru Foucault in mediul intelectual francez sint destul de sarace in raport cu ce se intimpla „dincolo“, in mediul anglo-saxon. Poate ca, asa cum s-a spus, asta se datoreaza intr-adevar caracterului sensibil etatizat al societatii europene occidentale si, in special, al celei franceze, in raport cu care gindirea lui Foucault este perceputa ca subversiva. Ce strategie umareste colocviul organizat in Romania, in contextul mai larg al receptarii lui Foucault?

In raport cu deceniul trecut, mi se pare ca opera lui Foucault prinde mai putin si ocupa un loc mai putin important in mediile intelectuale din Franta, dar exista tineri cercetatori care lucreaza asupra unor aspecte particulare ale gindirii lui Foucault si ofera o noua grila de lectura a acesteia. Este cazul lui Pascal Michon sau al lui Philippe Artières, care vor veni in Romania pentru a participa la acest colocviu.

Cum ati defini strategia colocviului Foucault din punctul de vedere al diplomatiei culturale franceze? Cum ati argumenta necesitatea organizarii acestui colocviu, daca nu v-am intreba din perspectiva studentului, a universitarului, a intelectualului sau a ziaristului, ci din perspectiva unei instante guvernamentale careia i-ati cere bani si sprijin logistic pentru aceasta actiune culturala?

Ambasada Frantei la Bucuresti si Ministerul Afacerilor Externe au ca prioritate dezvoltarea cooperarii franco-romane in domeniul stiintelor umane. Alegerea lui Foucault nu angajeaza cu nimic diplomatia culturala a Frantei, a fost o alegere personala ale carei motive le-am aratat deja. In ce priveste argumentele pe care le-as expune, ar fi de spus ca, dupa moartea lui Foucault, in 1984, gindirea sa nu a pierdut nimic din puterea sa critica, nici din forta sa interogativa. Definind filozofia ca intreprindere de diagnosticare si arheologia ca metoda de descriere a gindirii, Foucault a construit un proiect de analiza a fiintei umane in societate, in lumea actuala. In cadrul colocviului nu ne-am propus sa facem istoria gindirii lui Foucault, ci vom incerca sa evaluam in ce masura ea mai poate produce efecte in reflectia si in cercetarea din domenii precum filozofia, istoria, lingvistica sau psihiatria. Ne intereseaza o abordare pragmatica a operei foucauldiene si o evaluare onesta a puterii ei de patrundere in problemele societatii actuale.