„De cind lucrezi aici? iti place? locuiesti cu familia?“ Chelnerita unui bar din Chicago, careia un domn in virsta ii pune aceste intrebari, ii raspunde cuminte, cu lux de amanunte, ba ii spune si ce n-o intreaba, avind certitudinea ca necunoscutului de la bar, cu parul alb, privirea alerta si zimbet strengar ii poate spune totul, orice despre ea, fiind sigura ca o va asculta cu cea mai mare atentie.
*
„M-am nascut cind cu Titanicul, in 1912. Titanicul s-a scufundat, eu am iesit la suprafata“, povesteste domnul de la bar. Camasa in carouri alb-rosii si palaria prea mica sint de zeci de ani semnalmentele dupa care este recunoscut de trecatori pe strazile orasului Chicago, pe care le strabate neobosit pentru a sta de vorba cu oamenii, cu oricine, indiferet de sex, culoare, clasa sociala. Un om cu o viata la fel de bogata si de colorata ca istoria Americii. Este jurnalistul Studs Terkel, cel care a intervievat America. Peste 10.000 de interviuri, o adevarata istorie orala a Americii, puse la pastrare pentru viitoarele generatii in arhivele Societatii Istorice din Chicago. Si numeroase carti, o cronica-mamut a istoriei Americii si a locuitorilor sai. „Am o curiozitate de nepotolit, vreau mereu sa stiu ce se intimpla, ce gindesc oamenii, ce simt“, marturiseste Studs Terkel, considerat un important istoric al povestirilor transmise pe cale orala. El insusi, insa, afirma cu modestie despre sine ca nu e decit un jurnalist rebel, iesit din tiparele profesiei. Cu mult inainte ca oamenii sa-si fi descris impresiile, gindurile, dorintele folosind condeiul, masina de scris sau calculatorul, povestirile erau transmise prin viu grai. Iar Studs Terkel s-a aflat intotdeauna in locul si la timpul potrivit pentru a le asculta, pentru a le imortaliza pe benzi de magnetofon decenii la rind, in intreaga America, un martor a tot ce s-a intimplat in anii ’50, ’60, ’70, ’80, a tot ce s-a intimplat pina astazi. Nu arareori el insusi este intervievat, rugat sa explice de ce s-a simtit atras o viata intreaga tocmai de acest gen de jurnalism. „Uitati-va la acest zgirie-nori“, raspunde Terkel. „Arhitectul n-ar fi reusit sa-l construiasca singur, a avut nevoie de dulgheri, zidari, zugravi. Ei sint cei care ma intereseaza. La fel cum ma intereseaza si oamenii care traiesc in America, oamenii de rind fara de care America n-ar fi fost ceea ce este“. Intr-adevar, temele care revin in cartile si interviurile sale sint ceea ce ii preocupa pe americanii de rind: locul de munca, saracia, batrinetea, societatea multirasiala, razboiul, dar mai ales speranta. Nu intimplator, una din cele doua carti pe care Studs Terkel le pregateste acum pentru tipar, la respectabila virsta de 91 de ani, se intituleaza Speranta moare ultima... Nu numai in America.
Radio Europa Libera, Praga

