OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Thierry Magnin
A deveni tu insuti in lumina stiintei si a Bibliei
Traducere de Alexandra Corina Stavinschi
Editura Curtea Veche, Colectia „Stiinta si religie“, Bucuresti, 2007, 344 p.

Colectia „Stiinta si Religie“, initiata de Magda Stavinschi si Basarab Nicolescu la Editura Curtea Veche, propune titluri care aduc diversitate, in coerenta temelor, si profunzime, in ambitia continuitatii.
Unul dintre ultimele volume aparute in aceasta colectie bazata pe dialog transdisciplinar sintetizeaza inca din titlu o problematica umana pe cit de simpla in aparenta, pe atit de complexa: A deveni tu insuti in lumina stiintei si a Bibliei de Thierry Magnin, traducere din limba franceza de Alexandra Corina Stavinschi. Cum proiectul declarat al acestei colectii este de a se adresa tuturor celor interesati in explorarea unui nou sistem de valori, fondat pe dialogul transdisciplinar intre stiinta si religie, autorii volumelor sint, pina acum fara exceptie, ginditori recunoscuti ai ambelor domenii, spirite capabile sa ingemaneze experienta de teolog si/sau crestin practicant cu cea a omului de stiinta. Dubla „autoritate“ a autorilor alesi confera deja temelor propuse o anumita tensiune si asaza in orizontul de asteptare al cititorului promisiunea unei confruntari esentiale, daca nu chiar misterul impartit al unui adevar armonios care, de obicei, nu depaseste pragul de conflict.

Thierry Magnin este preot de parohie, vicar general al diocezei Saint-Étienne din Franta, dar si cercetator in fizica; este profesor si educator al tinerilor atit in teologie, cit si in stiinta. Autorul considera, fara echivoc, ambitia cartii sale ca fiind rodul unei intilniri: „plecind de la nazuintele omului din ziua de azi, cartea de fata propune o cale de a te cauta pe tine insuti si de a te dezvolta, bazindu-te, pe de o parte, pe stiinte (fizice, biologice, fara a neglija totusi aportul stiintelor omului) si, pe de alta parte, pe Biblie, fara amestec sau confuzie intre stiinta si Biblie. Ce ne spun despre om, pe de o parte, Biblia si, pe de alta, stiinta si cum ne pot ajuta ele pe fiecare dintre noi sa devenim mai deplin noi insine?“.

Dezvoltarea ulterioara a cartii nu are nici o legatura cu formula comerciala a unui „ghid“ care ofera solutii gata digerate, de autocunoastere. Formula gasita de Thierry Magnin e un fel de preumblare printre intrebari, marturisiri, nelinisti si sperante, intr-un stil colocvial extrem de personal. Cartea se construieste mai intii prin desfasurarea a cinci dialoguri purtate cu interlocutori reali, care, fara nici un artificiu, doar prin nazuintele si experienta lor existentiala, devin reprezentativi pentru cei care-si cauta propria cale, „firul rosu al vietii“. Claire are 20 de ani, este credincioasa, prietenul si viitorul ei sot, Diego, 23 de ani, se declara necredincios. Sylvie, crestina militanta, si René, crestin nepracticant, casatoriti de 21 de ani, se gasesc la rascrucea unui drum al vietii. Paul, 65 de ani, crestin convins, inginer pensionar vaduv, isi cauta rostul dupa sfirsitul vietii profesionale si dupa sfirsitul dureros al vietii de cuplu. Performanta cartii consta in atmosfera ei autentica, lipsita de orice didacticism, in conturarea unor personaje obisnuite, dar vii, in framintarile cu care cititorul se identifica imediat si profund.

Celelalte patru capitole ale cartii dezvolta, fie din punctul de vedere al stiintei, fie prin prisma Bibliei, aceeasi problematica a omului de a se cauta si implini in timpul vietii. Desi scrierea lui Thierry Magnin devine eseu, desi reflectiile sale se transforma in analiza hermeneutica, tonul ramine colocvial, iar demersul sau are abilitatea si farmecul pe care un „intelept“ le foloseste in demonstratia sa pentru ca „ucenicul“ sa para ca descopera singur, cu bucurie, ceea ce credea ascuns: „Totul ne preceda. Nu am cerut sa vin pe lume, dar sint aici… Nu ma inventez, nu ma fac din nimic. Sint un dat pentru mine insumi. Tot ce am esential, mai ales viata, am primit. Chiar daca, fara indoiala, viata o primesc de la parintii mei, acestia o transmit. s…t Experienta primara a fiecaruia este, asadar, o experienta de zamislire. Ce desfasurare metafizica si religioasa este posibila!“. E o arta a maieuticii condusa pe teritoriu cind teologic, cind stiintific, in urma careia adevaruri si sensuri de o simplitate luminoasa rasar la fiecare pagina, ca tot atitea semne lasate pe drumul autocautarii de sine: „Totul porneste de la o intilnire. s…t Credinta se naste intotdeauna de la o intilnire si duce la o intilnire. A crede in cineva inseamna a-l intilni, a te baza pe el si a-i arata incredere. Credinta se deosebeste astfel de convingere si de superstitie, in sensul ca ea nu se ataseaza mai intii de un obiect (nici de o lege, dogma sau doctrina), ci de o persoana cu care se pune in legatura. De aceea, credinta face parte din personalitate: intr-adevar, eu nu devin eu insumi decit in deschidere fata de altul, in riscul pe care mi-l asum de a ma bizui pe el, intr-un act de credinta“.

intilnirea cu o carte contine, teoretic, acelasi simbure de credinta. intilnirea cu volumul lui Thierry Magnin sadeste, probabil, si citeva seminte de autocunoastere, in urma unui dialog transdisciplinar revelator. Pentru ca autorul stie sa-ti arate nu doar cum sa extragi raspunsuri „personale“, dar universale, din stiinta si din Biblie. Cartea lui te face sa descoperi cit de important este, pentru a-ti lumina propriile praguri de dezvoltare, sa stii sa-ti formulezi bine intrebarile.