OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dincolo de anvergura pe care Patriarhia Romana s-a straduit, in mod firesc, s-o impuna, Centenarul Dumitru Staniloae a adus o premiera surprinzatoare in actuala viata spirituala din Romania, care nu poate fi trecuta cu vederea. Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Marina“ din Bucuresti a organizat un Congres international omagial, la care si-au anuntat participarea, cu contributii personale, pe linga inalti ierarhi si teologi ai BOR – conform informatiilor difuzate presei de Patriarhia Romana – si citeva personalitati marcante ale scenei culturale romanesti: Gabriel Liiceanu, Dan Haulica, Andrei Plesu si H.-R. Patapievici. Din cite stiu, se intimpla pentru prima data in ultimii 14 ani (si chiar din 1948 incoace) ca un grup compact din prima linie a intelighentiei romanesti sa-si anunte intentia de a urca Dealul Mitropoliei, pentru a participa voluntar la o activitate prezidata de patriarhul BOR, la Palatul Patriarhal, in prezenta intregului Sfint Sinod. Acestui eveniment trebuie sa i se acorde atentia cuvenita, pe masura deschiderii si a urmarilor previzibile in viata culturala si spirituala din anii care urmeaza.

Pe de o parte, ar putea fi socotit un gest de normalitate ruperea barierei care a separat Biserica Ortodoxa Romana, din 1989 incoace, de intelectualii ei remarcabili. Mai devreme sau mai tirziu, intelectualitatea ortodoxa trebuia sa-si regaseasca identitatea confesionala, reinnodind legaturile interbelice dintre Cult si Cultura (fara devierile extremei drepte, desigur!), intrerupte de regimul comunist. Intr-un context in care Biserica Greco-Catolica se bucura in Romania de azi de o larga solidaritate intelectuala (a se vedea in acest sens volumul Un destin istoric: Biserica Romana Unita, Tirgu Mures, 1999, in care peste o suta de nume mari ale culturii romane, din toate confesiunile, raspund cu luciditate responsabila la ancheta revistei Vatra, pe tema „contributiei Bisericii Romane Unite cu Roma la spiritualitatea, cultura, politica si istoria Romaniei“), este cit se poate de firesc ca si Biserica majoritara a poporului roman sa-si stringa linga altar personalitatile culturale cu deschidere teologica.

Nu s-a intimplat pina acum lucrul acesta decit sporadic, prin citiva mijlocitori fisurati moral, intrucit atit patriarhul Teoctist, cit si o serie de ierarhi ai Sfintului Sinod au fost viu contestati de seriosi intelectuali ortodocsi pentru colaborarea fatisa cu regimul Ceausescu si cu Securitatea lui. Desi nici acum lucrurile nu s-au clarificat pe cit ar fi fost necesar, raminind intr-o nebuloasa daunatoare tuturor, iata ca acest grup de intelectuali remarcabili trece peste toate suspiciunile, urca Dealul Mitropoliei – daca informatiile oferite de Biroul de Presa al Patriarhiei sint corecte – si se asaza de-a dreapta contestatului patriarh Teoctist, la comemorarea unui veac de la nasterea teologului Dumitru Staniloae, cel mai inversunat contestatar al marelui scriitor si filozof Lucian Blaga. Gestul spectaculos de duminica 9 noiembrie, Anul Domnului 2003, al grupului de intelectuali ortodocsi ar putea fi echivalat cu darimarea unui ipotetic „Zid al Berlinului“ confesional, care divizeaza unitatea spirituala, cler-laicat, a BOR (o reparatie morala tardiva a alungarii patriarhului Teoctist la Sinaia, in 1989), daca nu ar ramane in aer, neclarificate inca, unele incompatibilitati necrutatoare.

Sa nu fi aflat grupul admirabililor intelectuali ortodocsi ca festivitatile Centenarului Dumitru Staniloae sint organizate de Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucuresti, care poarta numele lui… Justinian Marina? Sint compatibile constiintele acestor intelectuali cu opera de institutionalizare a comunismului in Biserica Ortodoxa Romana desavirsita de „patriarhul rosu“, cu caterisirea si condamnarea la moarte a marelui ierarh anticomunist, mitropolitul Visarion Puiu, cu matrasirea intregului Sfint Sinod interbelic si inventarea unor ierarhi „dejurnii“, cu tot dezastrul care a urmat in teologia ortodoxa romaneasca, pina in zilele noastre? Isi poate imagina cineva, in afara de patriarhul Teoctist si clonele sale, ca o facultate de istorie din Romania de azi s-ar putea numi „Gheorghe Gheorghiu-Dej“, sau „Nicolae Ceausescu“, asa cum cea de Teologie a fost pusa sub strivitoarea stea rosie a lui Justinian Marina? Aceasta sa fie cea mai inalta performanta a intregii Teologii romanesti, simbolul intelectual si moral sub care sa poata fi asezata formarea viitoarei preotimi la Facultatea de Teologie Ortodoxa din capitala Romaniei? Biserica Ortodoxa Romana n-a avut nici o alta personalitate teologica emblematica decit pe cel ce s-a inchinat realmente la moastele lui Lenin din Piata Rosie, cu prilejul vizitei sale la Moscova, la intilnirea ortodoxa panslava din 1948?

N-ar fi fost firesc ca prestigioasele personalitati care au urcat in Dealul Mitropoliei sa-si fi conditionat participarea lor la Congresul teologic international de retragerea stalinistei denominatii cu care a fost botezata Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, sub patronajul careia a fost organizat centenarul? Si daca tot s-au implinit o suta de ani de la nasterea „marelui teolog si profesor Dumitru Staniloae“, n-ar fi fost cel mai potrivit prilej pentru atribuirea numelui sau primei institutii a invatamintului teologic din Romania, stiindu-se – mai ales – cit de slab teolog era Justinian Marina? Poate fi comparat el cu Dumitru Staniloae sau cu Irineu Mihalcescu, despre care nu mai scoate nimeni nici un cuvint? Aceste gesturi binevenite ale intelectualilor ortodocsi i-ar fi distins din soborul unor obedienti „slujitori“ conjuncturali, trecuti si prezenti, de genul lui Dan Zamfirescu, Virgil Cindea, Ilie Badescu s.a., cu strane permanente in preajma cadelnitei si colivelor patriarhale.

Este Andrei Plesu, sa spunem, compatibil cu mitropolitul Antonie Plamadeala, anuntat si el ca fiind prezent la Centenar, cel care sustine de citiva ani o rubrica saptaminala in Flacara lui Adrian Paunescu si despre a carui activitate trecuta se poate edifica oricine, fie si rasfoind Telegraful Mitropoliei din Sibiu, inclusiv cel din decembrie 1989? Este compatibil H.-R. Patapievici cu un stilp de carton al BOR numit Dan Zamfirescu, autor al cartii Via Magna (apologie a lui Ceausescu, dinainte de 1989) si al unei alte apologii dedicate lui… Ion Stoica, „apostolul Caritasului“ clujean, dupa 1989, colaborator – de asemenea – al Flacarii lui Adrian Paunescu, unde a sustinut pe spatii extinse ca Nicolae Ceausescu este cel mai de seama geniu pe care l-a dat pamintul romanesc, in toata istoria sa?

Lucrurile se complica daca ne amintim ca Andrei Plesu si H.-R. Patapievici sint membri ai Colegiului CNSAS. Or, aceasta nelinistitoare institutie a promis ferm, in august 2002, prin vocea autorizata a directorului ei, ca nu va trece nici o luna si vor fi facute publice dosarele de securitate ale ierarhilor si preotilor. A trecut nu o luna, ci un an si trei luni de la declaratia istoricului Gheorghe Onisoru si nu s-a luminat nimic in prea paminteasca nebuloasa securisto-eclesiala. Urcarea la Patriarhie a celor doi proeminenti reprezentanti ai CNSAS va grabi lucrurile in aceasta privinta sau poate fi interpretata ca un semn ca vom astepta implinirea profetiei pina la Pastele Cailor?

Vom trai si vom scrie!