OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Patru confruntări directe la posturi de televiziune cu acoperire naţională între Vasile Blaga şi Sorin Oprescu vor decide cine va fi alesul bucureştenilor în calitate de primar general. Săptămînă decisivă pentru viitorul României, căci nu puţine viitoare evenimente politice vor fi/sînt legate direct de ce se va întîmpla la scrutinul de duminică. Bătălia va fi nu doar pentru putere şi banii care sînt în joc – distribuirea lor în funcţie de simpatii şi idiosincrazii ce fac posibile orice fel de decizii absurde, dincolo de orice fel de expertiză profesională –, ci ea va reprezenta şi un semnal viguros pentru viitoarea configuraţie de pe eşichierul politic autohton. Va reuşi PDL-ul să convingă electoratul că este un partid realmente de dreapta, şi nu unul ieşit din larga mantie fesenisto-pesedistă de aceeaşi sorginte populist-socialistă, din care provine actuala lor nomenclatură? Pare ciudat cuvîntul „bolşevic“ în gura lui Vasile Blaga şi a lui Theodor Stolojan, pare stranie „delimitarea“ obligatorie de Ion Iliescu, solicitată adversarilor săi, de parcă echipa lui Emil Boc&Co. ar proveni dintre luptătorii anticomunişti din munţii României, iar vechea gardă anticomunistă, din exilul românesc.

 

Ciudate mai sînt căile Domnului... Traian Băsescu, viguros antiiliescian azi, fidel şi cuminte suporter al celui care l-a năşit. Şi acum culege roadele dizgraţiei la toate generozităţile sale. Nimic nou în istoria lumii – să spurci mîna pe care ai sărutat-o. Alegerile de duminică vor arăta clar cît a crescut partidul prezidenţial – care oficial nu există, căci Traian Ungureanu, H.-R. Patapievici, Sever Voinescu, Mircea Cărtărescu şi ceilalţi susţinători vizibil afişaţi ai actualului preşedinte resping orice aliniere şi afiliere la partidul lui Boc-Udrea. Şi ar mai fi ceva. Vom şti în ce măsură electoratul din România este dispus să meargă pe mîna unui singur lider, oricît de charismatic, sau va prefera jocul alianţelor politice, generat de orice fel de democraţie. Putem schimba lesne Constituţia – decelăm rapid obsesiile consilierului prezidenţial Cătălin Avramescu în noul discurs al preşedintelui Traian Băsescu –, dar mult mai greu este de schimbat mentalul colectiv al poporului. Din care facem parte, indiferent de sexe, vîrstă, etnie sau pregătire profesională. Opţiunea între Vasile Blaga sau Sorin Oprescu nu va schimba mare lucru din actuala situaţie de fapt, dar ar putea aduce anumite clarificări. O alianţă, oricît de stranie, între PSD şi PNL ar încurca jocurile PD-L-ului care astăzi mizează exclusiv pe personalitatea actualului preşedinte, teoretic, „al tuturor românilor“. Vom vedea cum evoluează lucrurile şi vom analiza la momentul potrivit opţiunea electoratului. Dacă aşa votează electoratul, nu se mai poate face mare lucru, că ne place sau nu.

 

În Statele Unite lucrurile sînt departe de a fi clarificate decisiv. Senatorul de Illinois, Barack Obama, a cîştigat nominalizarea la cursa pentru Casa Albă, în competiţia cu fosta primă-doamnă a Statelor Unite, senatoarea de New York, Hillary Clinton. Cu toate că deja şi-a declarat sprijinul deschis şi susţinerea lui Obama în confruntarea cu liderul republican, senatorul John McCain, lucrurile nu s-au simplificat deloc. Interesant de văzut dacă el va face pereche cu Condoleezza Rice, aşa cum avansează anumite cercuri republicane. Ar fi o confruntare de dublu mixt, cu totul inedită în istoria Americii. La democraţi, o posibilă alianţă Barak Obama – Hillary Clinton a stîrnit deja iritarea fostului preşedinte Jimmy Carter, care consideră inadecvat un astfel de cuplu democrat în cursa pentru Casa Albă. Elemente ce ar aglutina, în opinia fostului preşedinte, toate „relele ambelor părţi. Ar trebui cineva care să compenseze defectele lui Obama şi lipsa de experienţă a acestuia în relaţiile internaţionale şi treburile militare“. Carter a sugerat că fostul senator de Georgia, Sam Nunn, politician abil şi cu multă experienţă ar putea fi un partener viabil pentru Obama. Hillary are şi ea susţină-torii ei, nu puţini, din moment ce 50% dintre votanţii americani nu-l vor pe Obama.

 

Faptul că Hillary Clinton şi Obama au primit ovaţiile Comitetului pentru Afaceri Publice America Israel la convenţia de la Washington Center, unde cei doi lideri democraţi şi-au reiterat sprijinul pentru statul Israel, ar putea fi decisiv. Situaţia din Irak şi atitudinea faţă de Iran, ca şi creşterea impozitelor cu 7% şi a cheltuielilor guvernamentale, propuse de Obama, vor fi subiecte aprig dezbătute în lunile ce vin. Ce preşedinte american ar fi mai avantajos pentru români? Armenii din SUA îl susţin deja pe Obama, pentru că a promis că va recunoaşte genocidul din 1915. Dar şi alţi candidaţi la preşedinţia SUA şi-au luat astfel de angajamente şi apoi au renunţat să-şi asume acest gest istoric. Va reuşi oare Obama? Greu de anticipat, mecanismele politice şi interesele geostrategice sînt mult mai complicate decît categoriile etice. Pe cine vor vota românii, pe cine vor alege americanii? Vom vedea imediat după încheierea celor două mari bătălii politice.