Între Roberta Anastase şi Angela Merkel

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Politic | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Penultimele evoluţii de pe scena politicii româneşti au pus-o în valoare pe dulcica, dar insipida şi obrăznicuţa şefă a Camerei Deputaţilor. Din, totuşi, Parlamentul României. Roberta Anastase. Cîteva ieşiri la rampă ale pupilei preşedintelui, cu prilejul votării în condiţii bizare – ca să nu spunem ciordeală de-a dreptul – a Legii Pensiilor, au făcut din fosta Miss România o vedetă media. Unii devin cunoscuţi prin performanţe profesionale, sportive sau intelectuale, alţii, prin fel de fel de succesuri, care mai de care mai fistichii.

Şefa Camerei Deputaţilor a probat că ştie să se mahalagească, precum faimoasa madam Delcă din Dimineaţă pierdută a Gabrielei Adameşteanu şi nu doar să repete papagaliceşte formule din regulamentul de funcţionare al Camerei Deputaţilor. Sau alte acte normative. Ca să intrăm în limbajul de tablă al unei tinere femei propulsate – o fi adevărată informaţia cum că primul post cu carte de muncă al Robertei Anastase este şefia Camerei Deputaţilor? – pe un post căruia cu greu îi face faţă.

Chestiunea dramatică a acestui moment politic de ciorovăială generalizată şi cu instituţii ale Statului care funcţionează cu frîna de mînă trasă (Parlamentul României) sau fără frînă (Preşedinţia, Guvernul) este dovedită şi de politica de cadre dusă de PD-L, dar şi de toate partidele politice din România. Mereu s-a dovedit că au fost preferaţi pentru diverse funcţii şi posturi importante oameni de casă sau din cercul apropiat al decidenţilor, şi nu personalităţi cu expertiză. În toate domeniile. Aşa am ajuns să avem parte de fel de fel de impostori incompetenţi – începînd cu premierul Emil Boc, evident cel mai incapabil dintre toţi premierii României postdecembriste, şi terminînd cu această inubliabilă duduie, care dă bine în peisajul ecranelor TV, dar nu e în stare de nimic.

Vrem să relevăm o stare de fapt, dincolo de sexe, ce face ravagii în politica românească. Aveam, cum, necum, un politician versat la Ministerul de Interne – Vasile Blaga –, cu bune conexiuni în Germania şi Austria şi bine înşurubat în problemele (complexe) legate de admiterea în spaţiul Schengen. Şi ce am făcut? Ne-am prelevat de o gîlceavă sindicală – cu accente tragi-comice de lovitură de Stat – ca să-l înlocuim cu un neica nimeni, fost DJ la Pecica, printre altele, din provincie, cu totul inabil în chestii de politică de anvergură naţională. Principiile lui Peter nu funcţionează în nici un fel la noi. Roberta Anastase putea fi o absolut onorabilă prezentatoare de modă sau de produse lactate, dar nu avea ce să caute în politica mare. Şi aşa mai departe. Facem politică, în continuare, cu simpatii şi antipatii, în loc să facem apel la raţiune şi interese. La vorbe ne pricepem, la fapte, mai puţin.

Ce-i lipseşte acum României? Un proiect viabil şi articulat pentru viitorul apropiat. Simplu. Chestii clare şi limpezi, asumate de clasa politică, dar şi de partenerii sociali şi societatea civilă – oferind garanţii şi încredere. Reciproc. Lipsa de încredere în liderii politici şi instituţiile Statului este cu totul neproductivă. Nu ai ce face ca lumea cu un popor care bombăne şi este tot timpul nemulţumit. Degeaba vin liderii şi admonestează poporul că nu munceşte suficient şi că nu vrea să strîngă cureaua. Curelele diferă, în funcţie de burta plină sau goală a fiecăruia. Dacă încredere nu e, şi nici chef de muncă.

La modelul politic oferit de România prin Roberta Anastase, Germania oferă prototipul actualului cancelar, Angela Merkel. Nu e vorba doar de diferenţa de calibru intelectual şi politic dintre două femei, ci şi de instituţiile Statului pe care-l reprezintă fiecare. Vizita în Bulgaria şi România a Angelei Merkel are o dublă semnificaţie. Sîntem în centrul atenţiei celui mai important vector al Uniunii Europene – se tot pomeneşte de motorul economic al UE, care este Germania, şi nu pentru faptul că are simbolul numit Mercedes Benz, ci pentru faptul că este cel mai important contributor la bugetul UE.

Germania a avut şi are interese în Balcani mai importante decît Statele Unite, de pulpana cărora stă agăţat actualul preşedinte al României. Germania Angelei Merkel nu este doar cel mai important partener economic extern, dar este şi un controlor de trafic a ceea ce înseamnă Europa – nu doar Europa Centrală sau de Sud-Est, ci întreaga Europă. Poate ar fi trebuit să fim mai atenţi la politica Germaniei (ca şi a Rusiei, la care strîmbăm din nas, dar ea există, iar politicienii ca Serghei Lavrov nu pot fi jucaţi în foi de viţă, precum deputaţii români, de Roberta Anastase) şi să ne racordăm nu doar la directivele UE. Ne-am lăsat prea uşor doar pe mîna UE şi FMI, actualul Guvern Boc se comportă de parcă nu am avea politică externă şi interese strategice. Un drum la Damasc al ministrului de Externe român, doar ca să punem mîna pe Omar Hayssam, ni se pare cam puţin.

Marţi, 12 octombrie, Angela Merkel s-a întîlnit cu preşedintele României şi cu prim-ministrul Emil Boc (de cînd am aflat că are un mic piedestal în birou, pe care se cocoaţă cînd dă mîna cu oaspeţii, deja nu mai avem ce să comentăm, astfel de complexe fizice pot genera complexe greu de admis în marea politică. Şi Napoleon era mic de stat, dar s-a dovedit un om de stat mare. Nu e cazul profului din Răchiţele). Poate fi de bun augur o astfel de vizită. Relansarea României, şi în plan extern, şi în plan intern, devine o necesitate stringentă. Cum, cînd se va produce ea, greu să articulăm un răspuns coerent. Este limpede că schimbarea actualului Guvern, a premierului şi a şefei Camerei Deputaţilor este absolut obligatorie.

Recomanda articolul prin:

Etichete: Roberta Anastase, Angela Merkel

Comentarii utilizatori

RobertaLidia Orheianu - Sambata, 16 Octombrie 2010, 20:23

Aveti multa dreptate, domnule Horasangian. Ceea ce ma incremeneste de revolta este incultura crasa a intregii cirezi pedeliste. Nu stiu daca, toti la un loc, au citit cinci carti la viata lor. Consecintele se vad. Nu stiu daca si cand scapam de ei, dar nu-i mai putem suporta.

Despre stilRadu Cazacu - Marti, 19 Octombrie 2010, 12:55

Dragi prieteni,

Sunt pensionar, de formatie inginer, citesc din cand in cand publicatia ”Observator Cultural”. Imi place continutul publicatiei pentru ca: este variat, are stil, echilibru si important, lipsit de partizanat politic. Ma mir cum mai rezistati financiar in epoca tabloidizarii presei, a ofensivei manelelor , a otevizarii televiziunilor , a becalizarii sportului etc.
Sunt convins ca nu pot emite judecati de valoare asupra continutului.
Probabil ca nu v-as fi scris daca in numarul din 14-20 oct nu as fi gasit articolul “Intre Robetrta Anastase si Angela Merkel” .
Ei bine, acest articol nu se potriveste cu revista pentru ca nu are acelasi stil.
Cu voia Dvs am sa comentez ultimul paragraf. Invatam la scoala si in familie ca este nedrept, rusinos si lipsit de bun gust sa facem glume pe seama unor betesuguri fizice ale oamenilor. Totusi BH , colaboratorul Dvs., in articolul mentionat, stie ca Emil Boc are in birou un scaunel pe care se “cocoata cand da mana cu oaspetii”. Vedeti aduce putin a figura de stil, Boc nu se urca se “cocoatza”. Ma intreb care este deosebirea de stil intre un golan care injura guvernul in piata si autorul articolului (publicat intr-o revista de cultura, nu?). In democratie, toti putem sa injuram guvernul, numai ca unii injura cu stil, ceea ce nu se poate spune de autorul articolului.
Cred ca Boileau a spus ca stilul este omul.
In rest, articolul este o juxtapunere de concepte care nu prea au legatura intre ele dar sunt asezonate cu o ura nemaipomenita contra partidului la guvernare. Se vede clar ca exemplele nominale se dau numai din partidul la putere desi pentru echilibru, autorul ar fi avut exemple destule si din randul opozitiei.
Am sa mai dau un exmplu de lipsa de stil. Zice autorul in ultimul paragraf cu referire la vizita cancelarului german:
“Poate fi de bun augur o astfel de vizita. Relansarea Romaniei si in plan extern si in plan intern, devine o necesitate stringenta. Cum, cand se va produce ea, greu sa articulam un raspuns coerent”
Saraca limba de lemn : O necesitate, nu este necesitate daca nu este stringenta. Un raspuns care nu-i coerent, nu-i raspuns serios. Nu ?
Si acum concluzia “indelung pregatita” de textul anterior:
“Este limpede (de unde ?) ca schimbarea actualului Guvern , a premierului si a sefei Camerei Deputatilor este absolut obligatorie”. (de unde concluzia asta ?).
De ce numai astia si nu si altii nu stim si nici BH nu ne spune. Vorba lui Moromete “pe ce te bazezi ?”. Sau mai popular, Care este legatura dintre scripca si iepure ?
Ma opresc aici.

Cu stima,
Un cititor ocazional,
Radu Cazacu