Revista Observator cultural se afla intre doua evenimente care „au scos-o in oras“, cum se spune. Luni, 24 martie, impreuna cu Institutul Francez, l-am prezentat la Bucuresti pe scriitorul Marius Daniel Popescu. A fost prima prezenta in Romania dupa ce MDP, cum i se mai spune, a obtinut Premiul „Robert Walser“ pentru debut in proza. Impreuna cu Institutul Francez (extrem de eficient la capitolul organizare, au acceptat in cinci minute propunerea noastra si in jumatate de ora am pus la punct toate detaliile actiunii), ne-am straduit sa dam un aer de sarbatoare si de mare eveniment acestei prezente.
Am descoperit, cu acest prilej, o disponibilitate a presei cotidiene si a televiziunilor de a-si indrepta atentia spre faptul cultural. Unii au facut-o cu mai multa pricepere, altii au fost destul de imprecisi (am citit pe un site de stiri un interviu cu Marius Daniel Popescu: introducerea a fost lacunara, cu destule omisiuni flagrante). Una peste alta, cred ca au predominat, totusi, articolele bine scrise. Desi sectiile culturale ale cotidienelor romanesti sint, deseori, comparate cu „cenusaresele“ redactiilor (si salariile sint mai mici ca la alte departamente), exista un efort de a acoperi faptul cultural. Uneori se cade in senzationalism, alteori documentarea este deficitara, dar asta nu inseamna ca nu se progreseaza. Poate ca atunci cind redactorii culturali nu vor fi, cu precadere, robii agentiilor de presa si isi vor indrepta atentia spre cum se cheltuieste banul public in cultura, poate ca atunci cind se va discuta mai mult despre eficienta institutiilor culturale (interna si internationala), poate ca si paginile culturale vor capata mai multa consistenta.
Cum spuneam, sintem intre doua evenimente. Luni, 31 martie, la Teatrul Odeon, se vor decerna Premiile pentru literatura ale revistei Observator cultural pentru carti publicate in 2007. Se vor acorda sapte premii, patru la categoriile „Proza/Memorialistica“, „Critica/ Eseu/Teorie literara“, „Poezie“, „Debut“, un „Premiu special al redactorilor revistei“ – in acest an se acorda volumului lui Neculai Constantin Munteanu, Ultimii sapte ani de-acasa, un „Premiu al cititorilor“ (pina luni se poate vota pe blogul revistei) si Premiul „Gheorghe Craciun“ pentru Opera omnia.
Informatii despre cistigatori, imagini de la festivitate, ample relatari vom publica in numarul urmator al revistei noastre. Deja primim destule semnale (exista un interes crescind fata de aceste premii, ajunse la a II-a editie) incurajatoare. Sigur, din lumea scriitoriceasca ajung pina la noi si nemultumiri, dar, cum se spune, nu poti multumi pe toata lumea. In schimb, si prin aceste premii, poti sa dai seama despre un an editorial.
Ar fi de remarcat ca aceste doua evenimente ofera revistei Observator cultural o mai mare vizibilitate si notorietate. De fapt, convingerea noastra este ca o revista culturala nu va mai rezista intr-o competitie a pietei libere daca nu se va stradui sa-si insoteasca aparitiile editoriale de cite un eveniment. Acel eveniment cultural pe care o revista il va initia, provoca, potenta, sustine si mediatiza va fi un excelent vehicul de promovare si va contribui la cresterea vinzarilor. Astazi, o revista culturala poate fi judecata ca produs in sine, dar nu va fi suficienta aceasta analiza intr-o competitie libera. Exista un halou mediatic care trebuie sa insoteasca distributia revistei. Astazi, imaginea scriitorului sau cronicarului literar retras in sine si intre patru pereti, care scrie, sterge si rescrie, cu geamurile batute in cuie pentru a nu patrunde zarva de afara, e deja istorie.
Scriitorul, cronicarul literar, jurnalistul cultural coboara in arena, se infrunta si se confrunta cu o realitate mult mai vasta decit si-o inchipuie. Istoria unei reviste culturale se poate scrie pornind si de la detalii marunte, cum arata un afis, o invitatie, cit de clar si de elocvent vorbeste un reprezentant al redactiei si – de ce nu? – cita eleganta exista in modul in care iti primesti invitatii si le oferi un pahar cu sampanie. Sint detalii care vor face, probabil, diferenta. Pe o piata destul de focusata, unde publicul este cam acelasi, va conta detaliul semnificativ, puterea de a cuceri noi medii de comunicare si, implicit, noi cititori. In sprijinul acestei idei, un singur fapt: anul trecut, in saptamina de dinaintea premiilor si in ziua in care au fost acordate, am avut un numar record de accesari pe pagina noastra de Internet. Asta inseamna ca prezenta publica a unei reviste culturale, mestesugita printr-un eveniment care atita curiozitatea, se reflecta imediat in modul in care cititorii ne privesc si ne acorda atentie. Asa ca va invitam la Premiile revistei Observator cultural. Speram sa va oferim o seara agreabila si provocatoare.

