OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Reluat din stagiunea trecuta, spectacolul cu Opt femei de Robert Thomas poate fi din nou vazut pe scena Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploiesti. Transpunind scenic textul dramaturgului francez contemporan, Claudiu Goga a mizat pe un tip de conventie teatrala care propune melanjul ingenios dintre efectele de comedie si cele de drama (formula folosita de regizor si in Cerere in casatorie). E astfel vizibila din nou disponibilitatea regizorului pentru structuri dramatice complexe, pentru montarile dinamice si antrenante.

Spectacolul imagineaza o farsa construita in jurul mortii jucate a lui Marcel. Pasionata cititoare de romane politiste, Catherine desconspira mascarada celorlalte sapte femei si le intretine constant teama unei posibile vinovatii. Aceasta virtuala invinuire compune si decompune ingenios un scenariu complicat, in care transferarea culpei devine salutara pentru ceilalti, iar suspiciunea generalizata – mobil al intregii actiuni. Personajele feminine recurg pe rind la diverse strategii care sa le disculpe de omorirea lui Marcel. In realitate, locvacitatea lor foarte feminina nu face decit sa le demasce. Reprosurile converg spre un punct comun, miza structurarii intregului scenariu: suspecta poate fi oricare din cele opt femei, gesturile lor nesigure, mimica si anxietatea prelungita compunind un ansamblu de indicii nuantate prin fiecare aparitie scenica. Tabloul de familie cu Mamy, Louise, Chanel, Gaby, Suzon, Augustine, Catherine si Pierette se transforma treptat intr-o imagine incerta, din care obiectele dispar deliberat, iar argumentele disculparilor sint prea putin persuasive pentru a o elimina pe vreuna dintre suspecte.
O mare abilitate ludica dovedeste Iulia Popescu (Catherine), „anchetatoarea“ celorlalte sapte. Raluca Zamfirescu (Augustine) se dovedeste, la rindul ei, foarte inventiva intr-un rol pliat pe o structura psihica labila, accentuata de
accese nevrotice, alternind cinismul cu o inocenta bine simulata. O apara protector. Si partitura Luciei Stefanescu (Mamy) are parte de un umor savuros, valorizat la maxim. De altfel, intreaga distributie e cuprinsa de verva spectacolului.

Abunda altercatiile si ironiile subtil plasate, trecerile rapide de la tensiune
la relasul temporar, invinovatirea fara scrupule a celor din jur si
sustragerea de la orice posibila incriminare.
Farsa se va converti in final in drama. Dupa incheierea mascaradei demascate de Catherine, Marcel, mort aparent pina atunci, alege sa moara de-adevaratelea, ca replica finala a unui scenariu incomplet. In spatiul conventional al jocului, cele opt femei ramin surprinse intr-un epilog neasteptat.