La Berlin au fost inaugurate, de curind, doua expozitii monumentale dedicate Europei de Est. Este vorba despre expozitia intitulata: Samizdat. Cultura alternativa din Europa centrala si rasariteana in anii ’60-’80 (18.9.-29.10.2000) care poate fi vizitata la Academia de arta din Berlin si despre expozitia din Hamburger Bahnhof, intitulata: After the Wall – Dupa zid, arta si cultura din Europa postcomunista (1.10.2000-4.2.2001).
Obiectele expuse la Academia de arta provin de la Universitatea din Bremen, care dispune de cea mai mare colectie de productii „samizdat“. Universitatea din Bremen a adunat in ultimele decenii mii de tiparituri clandestine din tarile rasaritene. La expozitia din Berlin pot fi vazute manifeste, carti, opere de arta sau fotografii realizate in Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, fosta Republica Democrata Germana si mai ales in fosta Uniune Sovietica. Printre tipariturile cele mai valoroase si extrem de rare se gaseste si un exemplar al Arhipelagului Gulag al lui Soljenitin. Aceasta carte fundamentala a disidentului rus a aparut prima data in Occident, iar in Uniunea Sovietica a fost raspindita ilegal, intr-o editie „samizdat“. Termenul de „samizdat“ provine din limba rusa, dupa cum a aratat fostul dizident est-german Jens Reich intr-o cuvintare tinuta cu prilejul deschiderii expozitiei. „Samizdat“ inseamna, de fapt, editura particulara. Jens Reich a evocat importanta samizdatului ca un fenomen de erodare a comunismului. In pofida unor incercari de supraevaluare a fenomenului, samizdatul a fost o formula de comunicare intre persoane cu idei inrudite, intre miscari eterogene de opozitie si organizatii ilegale civice, umanitare sau ecologiste. Contestatarii, dizidentii, intelectualii si scriitorii opozanti, supusi prigoanei politice, si-au publicat lucrarile sau apelurile politice in „samizdat“. Fenomenul a aparut in perioada poststalinista si a cuprins mai toate tarile rasaritene, mai putin Romania si Bulgaria. Desi – in afara unor incercari razlete – Romania nu a cunoscut fenomenul samizdatului, expozitia din Berlin prezinta si niste carti semnate de scriitori germani originari din Romania, publicate de editurile samizdat din fosta RDG. Volumele respective sint trecute si in catalogul expozitiei, care documenteaza si analizeaza fenomenul din perspectiva politica, istorica si culturala.
Expozitia din Hamburger Bahnhof prezinta lucrarile a peste 100 de artisti plastici din toate tarile fost comuniste, inclusiv Romania si Republica Moldova. Organizatorii expozitiei au dorit sa documenteze explozia unor forme artistice din fostul spatiu comunist, diversitatea mijloacelor de articulare si exprimare artistica. Mesajul expozitiei nu este neaparat unul politic. Operele unor artisti romani ca Dan Perjovschi, Calin Dan sau Iosif Kiraly, de pilda, nu sint analize logice ale unor procese sociale. Ca de altfel mai toate lucrarile noi realizate in spatiul postcomunist, ele anticipeaza un fel de globalism artistic bazat pe experiment, pe indrazneala, pe lipsa tabuurilor si pe dorinta de apropiere.

