OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe Marius Babias l-am cunoscut in toamna lui 2004, la o prelegere sustinuta la Centrul Goethe din Iasi, care avea ca tema proiectul realizat impreuna cu Florian Waldvogel la Essen1. in prealabil ii citisem citeva texte, iar Subiectivitatea-marfa, prima carte tradusa in limba romana la editura Idea, mi se paruse greu de inteles. Nu atit prin densitatea aparatului conceptual al cartii, ci mai ales prin aceea ca subiectul ei imi era strain. in particular, acesta este momentul care a produs pentru mine „revolutia copernicana“ in ceea ce priveste conceptia despre statutul artei.

Daca pina atunci sustineam crezul romantic al autonomiei artei si a domeniului esteticului, prin Subiectivitatea-marfa am luat cunostinta pentru prima data de teza despre legatura indisolubila dintre evolutia artei contemporane si ideologiile din spatele dinamicii societatii. Atunci cind aceasta carte a fost lansata la Bucuresti, artistul Dan Perjovschi spunea ca, in lipsa unei culturi a criticii, in Romania era nevoie de aceasta carte ca de aer. intr-o societate infestata de un comunism al nationalismului mesianic, deci de un comunism mai degraba „de dreapta“, era nevoie de o asemenea carte care sa ofere sursa unei veritabile critici.

Am avut apoi sansa de a lucra cu Marius Babias la Bienala de Arta Contemporana Periferic 7 din Iasi. in acest interval de timp am inteles faptul ca pentru teoreticianul german de origine romana nu exista linie de demarcatie intre teorie si practica. Mai clar spus, am ajuns la concluzia ca activitatea sa curatoriala, tipul de arta propusa si artistii pe care ii promoveaza vin in continuarea demersurilor sale teoretice si presupun articularea unei conceptii critice despre lumea in care traim.
Urmatoarele rinduri se erijeaza intr-un eseu de exegeza a tematicii pe care Marius Babias o abordeaza. Ca eseu, aceste rinduri isi pastreaza autonomia lor; in acelasi timp insa, ele nu pot rezista tentatiei de a raspunde anumitor provocari pe care demersurile teoretico-curatoriale ale lui Marius Babias le ridica.

Realitate si fictiuni falsificatoare
Cum putem raspunde scepticului pentru care teza si antiteza au valori egale, pentru ca pot fi produse argumente la fel de puternice in ambele cazuri? in particular, scepticul arata faptul ca daca o teza este acceptata in cadrul unei comunitati, aceasta se datoreaza faptului ca exista cineva capabil de a persuada membrii acesteia in directia acceptarii ei. Daca dupa caderea Zidului Berlinului este proclamata victoria finala a neoliberalismului, putem privi aceasta asertiune cu rezerve, incercind sa distingem intre realitatea din proximitatea noastra si promisiunile pe care aceasta ideologie le aduce.
Ca prim pas, sa remarcam faptul ca exista o serie de propozitii certe, pe care nu le punem niciodata la indoiala. Altfel proiectul cartezian al indoielii absolute ar esua de la bun inceput. Aceste asertiuni care reproduc realitatea noastra imediata sint cele care ne dau siguranta faptului ca lumea nu a inceput odata cu nasterea noastra, ca munca intretine existenta noastra, ca libertatea noastra este garantata de prezenta unui corpus de legi reglementate la nivel macro-social.

insa cum ne este data aceasta realitate? Wittgenstein scria ca „aspecte ale lucrurilor care sint cele mai importante pentru noi ne sint ascunse prin simplitatea si familiaritatea lor“2. Realitatea sprijina insasi falsificarea ei: ascunderea lucrurilor familiare noua, ceea ce inseamna alterarea simtului realitatii noastre imediate, a vietii de zi cu zi, are loc datorita tentatiei de a ne situa intr-un discurs si intr-o ideologie care priveste lumea in care traim. Acceptind acest discurs, ne apropriem schema conceptuala pe care acesta o articuleaza. Ca membri ai polisului actual si cu un anumit bagaj cultural sintem esentializati, de exemplu, in membri ai unei clase sociale, intr-o schema conceptuala (neo)marxista, sau ca subiecti ai globalizarii, intr-o schema conceptuala neo-liberala. „Discursurile, spune Babias, functioneaza ca dubli agenti – ele ne structureaza gindirea si subconstientul. Atribuirile culturale suprevietuiesc generatiilor si sistemelor politice si genereaza valori si convingeri. Ele produc identitate, chiar daca sint complet gresite, pura fantezie, rasism bine inradacinat, sau derivate din fanatismul religios sau ideologic“3.

Felul pervers in care lucreaza aceste ideologii iese la iveala odata cu declansarea conflictelor socliale, culturale, interetnice, etc. Nimic nu a fost mai apasator pentru constiinta europeanului care a trait sfirsitul secolului XX decit ceea ce s-a intimplat in spatiul fostei Iugoslavii. De aceea, conflictul din Balcanii anilor ’90 poate fi considerat o paradigma pentru intelegerea si denuntarea modalitatii in care fictiunile devin organice, ducind prin aceasta la destructie si extinctie4. Ceea ce releva conflictul din fosta Iugoslavie este faptul ca, o data puse in circulatie, fictiunile conceptuale ale ideologiilor in care ne situam devin reale. Populind constiinta colectiva, aceste fictiuni nu mai dau sansa alternativei. Ele mascheaza imediatul in care traim.

Daca ar fi sa gasim un numitor comun pentru toate demersurile lui Marius Babias, fie ca este vorba despre activitatea sa de teoretician5, de critic de arta6 sau de proiectele importante ale spatiului expozitional din Essen, de Trilogia Balcanilor, de expozitia Das Neue Europa, de sectiunea Social Processes din cadrul Bienalei Periferic 7, sau de proiectul pe care il desfasoara incepind cu aprilie 2007 in Bucuresti, cred ca aici trebuie sa cautam: in fata fictiunilor ideologice exista alternativa, iar ea este continuta in insasi alegerea ne-alegerii. Cu alte cuvinte, trebuie sa invatam sa vedem ceea ce este evident si simplu in jurul nostru, ca prim pas in constientizarea a ceea ce inseamna responsabilitatea sociala si grija pentru celalalt.

Sensurile politicii si imanenta criticii
Pentru ca traim in paradigma moderna a biopoliticii, intr-un sens realitatea care ne integreaza a devenit ea insasi una politica. Pe de o parte este vorba despre spectacolul la care asistam pasivi, al luptei intre factiuni politice pentru cistigarea electoratului votant. Exista insa si celalalt sens al politicii, mult mai important: e vorba despre politica din spatele politicii-show, cea care uzeaza de propriile mijloace pentru constructia identitatii subiectilor sai. Aceasta difuzeaza puterea in punctele nodale ale societatii, fiind nu exterioara subiectului, ci imanenta lui si recreindu-l continuu. intr-un sens, fiecare dintre noi este „in putere“7. Ea se bazeaza pe complexitatea strategiilor, tacticilor, discursurilor, mecanismelor si deciziilor ce insotesc raporturile imanente pe care noi le stabilim cu, cel putin virtual, toti cei asemenea noua.

Este vorba de proiectul Modernitatii care a transformat viata noastra in resursa exploatabila politic si care construieste istoria prin punerea in circulatie a fictiunilor despre Celalalt8.
Cel de-al doilea sens al politicii face necesara depasirea dihotomiei stinga-dreapta, scrie Babias9, si regindirea instrumentelor teoretice pentru analiza lumii. Politica in sensul ei secund este cea care repune in circulatie, mascind sub aparenta normalitatii, fictiunea „ism“-elor ideologiilor (etnopluralism10, esentialism, rasism, barbarism11, neo-nazism12), a psiho-geografiilor (a granitelor fictionale Est-Vest, Orient-Occident, ciocnirea civilizatiilor13), pentru a oblitera orice sens in care poate avea loc eliberarea subiectivitatilor.

Ceea ce Marius Babias produce constant in analizele sale este demascarea acestor fictiuni: este vorba despre o lupta impotriva „vrajirii“ constiintei noastre de catre limbajul politicii. Aceasta confruntare poate avea loc prin aproprierea mijloacelor criticii, care demasca strategiile acestui limbaj, pe de o parte, si care, pe de alta parte, se constituie in componenta necesara a unei subiectivitati eliberate14 de mecanismele procesului de comodificare.
M-am intrebat de ce rezista Babias tentatiei de a oferi solutii acestei stari de fapt. Dar in ce conditii poate fi oferita o altfel de solutie? A propune un astfel de demers presupune transcenderea conditiilor in care subiectivitatea noastra este data. Cu alte cuvinte, a iesi din cadrul integrant al politicii a carei parte sintem si a oferi o ideologie concurenta. insa nu este acesta un nou act de agresiune? O noua utopie? Realitatea practicii a sanctionat acest tip de demers. Ceea ce Marius Babias propune este un nou tip de critica: unul imanent. Asadar, o abordare care cauta sa arate ca o anumita pozitie este de neacceptat din cauza absurditatilor si contradictiilor pe care le implica. Ea nu presupune demascarea acestora prin raportare la o teorie concurenta pe care cel ce critica o propune si care are pretentia de a reprezenta „adevarata fata a lucrurilor“, ci prin raportare chiar la standardele pe care teoria criticata le propune15. Babias nu lanseaza ideologii concurente, ci le dizolva pe cele aflate in circulatie.

Astfel este neoliberalismul si promisiunile sale neimplinite, angajate in coordonatele psiho-geografice, si dihotomia Est-Vest, care nu numai ca dispar, dar se accentueaza in aparitia acelor first class si second class europeans; la fel, critica discursului de legitimare a colectionarilor Friedrich Christian Flick (a carui avere provine din legaturile familiei sale cu regimul nazist din Germania) si Eric Marx (ale carui interese vizavi de Muzeul Hamburger Banhof sint legate de fraudarea statului german), care expun lucrari din colectia personala in Muzeul Hamburger Banhof, sau a discursului politicianist care mizeaza pe producerea unei amnezii colective vizavi de realitatile Germaniei unificate, in proiecte precum Reconstruirea Castelului Orasului pe ruinele Palatului Republicii din Berlin16.

Originile sociale ale artei
Pentru ca arta insasi lupta impotriva propriei sale fictiuni, aceea a unui domeniu autonom, al artei pentru arta, ajunge ea un mijloc important de lupta impotriva reprimarii subiectivitatii ce incearca sa se elibereze. Pentru ca, asa cum arata si Babias, statutul lucrarilor de arta depinde de societatea in care acestea sint produse, arta poate deveni un mijloc de lupta politica; pe de alta parte, ea poate esua in simplul proiect al ornamentarii realitatii.
Proiectul pavilionului romanesc de la Bienala de la Venetia din 2005, unde Marius Babias a fost curator, iar Daniel Knorr artist, a iscat in Romania discutii aprinse. Lucrarea cu titlul European Influenza expunea spatiul pavilionului lasat gol, cu usa principala si cea de serviciu lasate deschise, in interior gasindu-se doar un numar de readere ce contineau texte critice, pe care vizitatorii le puteau lua cu ei. Opozantii cei mai inversunati ai proiectului l-au declarat drept o non-lucrare de arta. Aceasta pozitie se origina insa in refuzul acceptarii faptului ca aici era mai degraba vorba despre reproducerea unei stari de fapt: Romania este o tara care celebreaza necritic aderarea la structurile europene, neacceptind evidenta unor contradictii inerente acestui proces. Mai mult decit atit, acest proiect pune problema conditiei artei contemporane din Romania in contextul regional in care ea se gaseste.

Putem socoti proiectul Babias-Knorr o alta paradigma, un virtual punct al unui nou inceput, atit pentru productia de arta contemporana in Romania, cit si pentru mecanismele de legitimare si situare ale acesteia. Si aici, ca de altfel si in celelalte expozitii la care Babias a fost curator17, este vorba despre acelasi principiu al intoarcerii catre lucrurile simple pe care nu le mai vedem pentru ca ne sint prea cunoscute si, prin aceasta, mascate. Sint reali in continuare tinerii frustrati de realitatea sociala in care traiesc si care aleg calea migratiei sau a extremismului politic; sint reale enclavele de la marginea metropolelor si discursul divizarii lumii intre Est si Vest, Nord si Sud; sint reale atrocitatile trecutului ascunse sub amnezia prezentului; este reala excluziunea sociala si culturala, oprimarea economica si rasiala. in ultima instanta, sint reale victimele acestor fictiuni.

A descrie si nu a prescrie: fiecare expozitie pe care Babias o face urmeaza aceleasi principii teoretice si acelasi mobil al surprinderii structurilor evenimentelor sociale aflate intr-o continua prefacere. Aceasta presupune un demers similar reportajului sau anchetei sociale, ale carui cuvinte-cheie sint: a selecta, a cerceta, a documenta, toate acestea facute cu subiectivitatea celui care initiaza aceste actiuni. in expozitiile la care Marius Babias a fost curator, arta ia forma realitatii18; sau, mai bine spus, realitatea isi gaseste loc in spatiul de expunere. insa, pentru Babias, arta ia forma realitatii nu ca ornamentica, cu alte cuvinte, nu cu scopul de a produce obiecte pentru a pune in lumina calitatile estetice ale unui spatiu, ci pentru a evalua masura in care arta raspunde provocarilor pe care societatea contemporana le lanseaza.

O identitate mixta, intre proiecte prezente si viitoare, intre spatii hibride, Marius Babias propune, in ultima instanta, un exercitiu de hermeneutica a realului. Acest exercitiu nu este insa lipsit de urmari, pentru ca ceea ce ne propune Marius Babias transcende spatiul arid al textelor. E vorba de un demers de situare critica intr-o lume aflata in continua prefacere si de un raspuns adecvat, pentru care teoria si practica sint fata si reversul aceleiasi monede.

––––––––––––––––
1. Este vorba despre proiectul Kokerei Zollverein – Zeitgenösische Kunst und Kritik, in care o fosta cocserie din Essen a fost transformata intr-un spatiu expozitional.
2. Ludwig Wittgenstein, Cercetari filozofice, Humanitas, Bucuresti, 2003.
3. Marius Babias, „Reinventing the Balkans“, in Balkan Trilogie, Verlag Silke Schreiber, München, 2007, p. 302.
4. De-a lungul a trei ani, Marius Babias a initiat, alaturi de Réne Block, o serie de expozitii, conferinte si intilniri care aveau ca scop tocmai denuntarea falsei constructii a identitatii „Balcanicului“ ca o contraparte umbrita a „Europeanului“.
5. Marius Babias a fost profesor de teoria artei la Colegiul Städel din Frankfurt am Main, la Universitatea din Linz si la Center for Contemporary Art Kitakyushu, Japonia. in prezent sustine un curs de „Politica imaginilor“ la Universitatea de Arta din Berlin. De asemenea, a se vedea Subiectivitatea-marfa, Idea Design &Print, Cluj 2004, si Urma revoltei, Idea Design &Print, Cluj, 2007.

6. vezi colectia de interviuri realizate intre 1990-2000 Ich war dabei als..., Revolver Verlag, Frankfurt/Main, 2001.
7. Vezi Michel Foucault, „Vointa de a cunoaste“, in Istoria sexualitatii, Editura de Vest, Timisoara, 1995, pp.70-74.
8. Marius Babias, „Reinventing the Balkans“, in Balkan Trilogie, ed. cit., p. 310.
9. Marius Babias, „Despre conceptul de critica politica – instrument pentru analiza lumii“, Observator cultural, nr. 112 (369), martie 2007.
10. Concept utilizat de noua dreapta si care presupune recunoasterea diferentelor dintre culturi, cu unicul scop de a convinge asupra superioritatii unora in fata altora; pentru critica acestui concept vezi Marius Babias, „The New Europe, Culture of Mixing and politics of Representation“, in Das Neue Europa, Marius Babias (ed.) Generali Fundation, Wien, Walter König Verlag, Köln, 2005.
11. Cu referire la imaginea Celuilalt – Altul diferit Europeanului, Orientalului, vezi Marius Babias, „Reinventing the Balkans“, in Balkan Trilogie, ed. cit.

12. Vezi, de exemplu, analiza asupra proiectului muzeului de arta contemporana Hamburger Banhof din Berlin, in Marius Babias, Urma revoltei, Editura Idea Design &Print, Cluj, 2007.
13. Conceptul ii apartine lui Samuel Huntington, vezi Ciocnirea civilizatiilor, Editura Antet, 2007. Pentru critica acestui concept vezi Marius Babias, „Reinventing the Balkans“, in Balkan Trilogie, ed. cit., p. 313.
14. Marius Babias, „Despre conceptul de critica politica – instrument pentru analiza lumii“, Observator cultural, nr. 112 (369), martie 2007.
15. Vezi, de exemplu, discutia pe care o face Babias in legatura cu conceptul de psiho-geografie si dihotomia Est-Vest, care arata contradictiile dintre discursul despre eliminarea granitelor si standardele aderarii la UE impuse fostelor tari comuniste, in „The New Europe, Culture of Mixing and politics of Representation“, in Das Neue Europa, ed. cit.
16. Pentru ultimile doua exemple vezi, Urma revoltei, Idea Design &Print, Cluj, 2007.
17. Spre exemplificare, vezi The New Europe. Culture of Mixing and Politics of Representation, Viena, Generali Fundation, 2004 sau Periferic 7 – Social Processes, Iasi, 2006.
18. Aceasta este o formula pe care Herbert Marcuse o angaja intr-un text publicat in anii ’70 si care a fost tradus la noi cu titlul Dizolvarea artei in realitate, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979.

––––––––––––––––––
Vlad Morariu este masterand in filozofie la Iasi si Berlin. Este membru al Asociatiei Vector, organizatoarea Bienalei de Arta Contemporana Periferic. Editor al revistei Vector – arta si cultura in context.