OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ploile torenţiale, aducînd dintre „nouri“ cantităţi mari de precipitaţii – am reţinut şi noi jargonul de specialitate cu „cote istorice“ –, au dat peste cap nu doar localităţi izolate, ci zone întregi. Un oraş ca Dorohoi – uitat de Dumnezeu şi pomenit arareori, eventual legat de numele lui George Enescu – s-a pomenit sub ape. Apoi, zone întregi din judeţele din Bucovina şi toată Moldova lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor urmaşilor lui s-au văzut agresate de un Siret ieşit din matcă, iar toate poveştile molcuţe ale lui Negruzzi şi Sadoveanu s-au transformat în proza frustă a lui Marin Preda şi Mircea Nedelciu. Ce s-o fi întîmplat cu Bălineştii logofătului Tăutu, cu Pătrăuţi şi Volovăţ, toate acele minuni admirate de Balş şi Ghika Budeşti, dar şi omagiate de pana unui G.M. Cantacuzino? S-ar zice că ţara luptă şi baba se piaptănă. Să nu uităm de Pătrăuţi, sat inundat, unde se află o minunată bijuterie a arhitecturii muşatine, Biserica Sf. Ilie – una dintre zecile de minuni, în afara celor cinci biserici-monument UNESCO, reprezentînd mîndria unui neam şi putînd fi cartea de vizită a unui popor. Nu s-a pomenit mai nimic, în aceste zile cu inundaţii, de situaţia acestor lăcaşuri de cult, în mod cert atinse şi ele de inundaţii şi de intensele precipitaţii.

Ce s-a întîmplat şi se întîmplă este... rău. Ca să nu spunem nasol şi urît. Administraţia locală şi Guvernul fac cu greu faţă unei situaţii ieşite din matca normalităţii. În aceste condiţii, ieşirea la rampa actualităţii şi lansarea la apa mocirloasă a inundaţiilor a preşedintelui au fost de rău augur. Să o spunem neted: cine a programat ieşirile a făcut-o rău şi prost. Dacă vedeta îndrăgită a GDS-ului se comportă cu amărăştenii naţiunii ca un şef de clan din Rahova şi Ferentari, arogant şi ţîfnos, scandalagiu şi de-a dreptul obraznic – nici o scuză pentru replicile demne de prozele lui Ioan Groşan sau Radu Aldulescu –, atunci e limpede că ceva nu este în ordine. Ce ordine să mai fie, cînd şeful Statului se răţoieşte la sinistraţi, goneşte presa cu SPP-ul lui drag şi chelfăneşte ziarişti precum Dan Diaconescu şi Mihai Tatulici, care, nu de puţine ori, nu i-au băgat beţe-n roate preşedintelui, ci din contră? Şi atunci?

Atitudinea şefului Statului român denotă slăbiciune şi lipsă de energie. Nu se poate conduce un popor doar cu boscorodeală de chivuţă pusă pe gîlceavă. Nu se poate conduce un stat prin comportament de şef de post cu ceafa asudată. Nu se poate mobiliza şi solidariza un popor arătîndu-i o crasă lipsă de respect. De ce nu le-a spus moldovenilor, în 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, că sînt leneşi şi că nu-şi poartă singuri de grijă? Cine schimba bezele cu Monica Ridzi, cu alde Solomon şi cu Dan Diaconescu, acum scoşi din circuit, după ce au fost folosiţi din plin? De bani ce să mai vorbim, s-au cheltuit aiurea milioane şi milioane de euro, ca să nu mai ridice din umeri preşedintele în faţa babelor moldave, zicînd, fără să clipească: „de unde bani? Dacă erau, vă dădeam“. Dar bani pentru branduri de ţară şi promo-uri de centre ICR, care nu folosesc la nimic, de unde sînt? Dar pentru sediul SPP şi alte similare acareturi? De unde se alocă, nu tot din bugetul federal, din banii Statului? De ce nu s-a zbătut preşedintele să aibă românii bani pentru asigurarea locuinţelor? „Să trăiţi bine!“ a rămas o vorbă goală. Parizerul şi medicamentele compensate sînt obsesiile celor care, azi, se văd reduşi la a suporta mojiciile şefului Statului. Am mai auzit melodia asta, cu poporul prost care nu-şi merită conducătorul super bun, şi la Hitler, şi la Ceauşescu. De unde atîtea asigurări – de persoane, case şi locuinţe –, cum le tot arunca în faţă sinistraţilor preşedintele, plin de arţag? Şi asta într-o ţară unde nu există o cultură a „asigurării“ şi unde viaţa fiecăruia nu valorează nimic.

Consilierii preşedintelui nu s-au ridicat nivelului solicitat de prezenţa lor la Cotroceni. Dacă preşedinţii Roosevelt, Kennedy, Richard Nixon sau Bill Clinton au avut prestaţii de primă mînă, asta s-a datorat şi oamenilor din imediata lor apropiere. Că era vorba de un Schlesinger, Kissinger, Brzezinski, John Sununu sau Snowcroft. Nu mai dăm alte nume. Spunem doar că cu alde Fota, Lăzăroiu şi Călinoiu am ajuns unde sîntem. Aici e buba. Cu Traian Băsescu cu tot.

Cu apa la piept şi cu un nod în gît.