OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Datele problemei: cum sa faci ca un curs optional principial interactiv, cu peste 90 de studenti, sa nu devina un exercitiu de formalism si o pierdere de vreme? in fata acestei sfidari, m-am hotarit sa experimentez si am apelat la EL. Eric-Emmanuel Schmitt a publicat in 2005 un roman Ma vie avec Mozart. Eu as putea scrie despre viata mea cu Internetul. De cind a intrat in universul meu am capatat pentru EL un interes aparte, aproape de entomolog. imi place sa ii studiez performantele, modul de actiune, limitele si mai ales capacitatea de a transforma modul de comunicare.

Desigur, Internetul este si o moda. Poate sa fie doar acel desire for new despre care vorbesc tot mai mult teoriile despre consumerism. Discutiile sint multe, pro, contra, retinute sau revolutionare. Dincolo de toate acestea, cert este faptul ca aceasta complexa forma de comunicare, informare, distractie – unii ar spune spalare de minti – incepe sa ocupe tot mai mult si spatiul educatiei. Folosit cu precadere pentru cursurile la distanta sau pentru asa-numitul e-learning, incet sau mai repejor, in functie de loc sau institutie, Internetul patrunde si in teritoriul invatamintului traditional: bibliografii prin curier electronic, grupuri ce comunica prin forme electronice, teme trimise direct profesorului prin posta electronica.

Cunoscind aceste evolutii, m-am decis sa-i experimentez folosirea pentru stimularea interactivitatii studentilor. Sa vad care pot fi limitele si extinderile acestui tip de comunicare. Pina unde este fezabila aplicarea lui in invatamint, care-i sint costurile materiale si de timp si, mai ales, cum pot fi imbinate cele doua forme – traditional si electronic – pentru a diversifica, pentru a face mai distractiva si mai eficienta invatarea....
Experimentul a fost posibil numai si numai cu ajutorul si sprijinul entuziast al unui grup de studenti de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Meritul lor este cu atit mai mare, cu cit la nivelul Facultatii studentii nu au avut la dispozitie nici o facilitate in ceea ce priveste infrastructura informatica, trebuind sa faca apel la resursele din Biblioteca Centrala Universitara, la computerele proprii sau la Internet-café. Lipsa antrenamentului si teama de nou explica de ce unii dintre studenti s-au „reorientat“ spre alte cursuri. Au ramas totusi 48 de entuziasti, ceea ce nu este putin, pentru ca nici unii dintre noi nu stiam cu adevarat ce vom obtine in cele din urma.

In forma traditionala, cursul era axat pe prezentarea ultimelor directii istoriografice in domeniul istoriei culturale, cu accent pe istoria educatiei. in varianta extrem de informatizata pe care am gindit-o, cursul a luat forma unui forum structurat pe principalele teme ale cursului. in aceasta prima varianta de experiment am optat pentru o forma minimala de suport de curs, studentii primind doar informatiile necesare pentru familiarizarea cu problematica si pentru realizarea temelor sau, cu o denumire mai pretentioasa, misiunilor. Fiecare tema se deschidea la expirarea termenului celei anterioare. Din multe motive, legate si de investitia de timp necesara, nu am aplicat sistemul de niveluri pentru trecerea de la o tema la alta, sistem specific jocurilor electronice. Data urmatoare... Temele erau atasate fiecarui curs, avind un deadline. Am incercat sa stimulez si componenta ludica, asa ca temele au fost concepute ca o forma interactiva care sa impiedice reproducerea inutila a informatiilor si sa ajute la dezvoltarea imaginatiei, a capacitatilor de adaptare la diverse conditii concrete. Am incercat sa ne apropiem de categoria jocurilor prin teme de genul ofertelor frecvente pe piata culturala si nu numai: „O editura de prestigiu a lansat un concurs de proiecte pentru un volum dedicat temei: scoala, istorie si societate in Romania moderna. Prezentati planul unei lucrari (monografie cu un singur autor sau volum colectiv) astfel incit sa convingeti editura sa va incredinteze contractul“.

O alta tema se referea la „realizarea unui inventar al surselor legate de istoria copilariei si adolescentei unei personalitati istorice la alegere sau a propriei dumneavoastra copilarii si adolescente (ce categorii de surse ar trebui avute in vedere; este nevoie sa individualizati personajul si tipurile de surse pe care le-ati folosi pentru aceasta lucrare). Argumentati in maximum 50 de cuvinte prin ce este reprezentativ pentru istoria copilariei si adolescentei cazul concret ales de voi“. Ne-am apropiat si de actualitate prin solicitarea de a alcatui un „chestionar de maximum 6 intrebari cu privire la starea corpului didactic“. Chestionarul trebuia apoi aplicat unui profesor din invatamintul preuniversitar. Si toate acestea alaturi de teme ce presupuneau, printre altele, analiza critica a unui text sau comentarea unui articol din domeniu.
Dupa expirarea perioadei pentru postarea temei, timp de citeva zile se deschidea forumul de discutii si comentarii pe baza temelor deja rezolvate. Apoi se trecea la tema urmatoare, cea anterioara fiind inchisa.
Cistigul unei astfel de activitati este faptul ca fiecare dintre participanti are acces instantaneu la temele postate de colegi, avind totodata posibilitatea de a-si exprima un punct de vedere propriu – inscrierea facindu-se cu numele original si nu cu regula anonimatului, ca la forumurile obisnuite. Iar discutiile s-au aprins de multe ori, mai ales cind s-a discutat daca Iisus este un personaj istoric sau daca Harry Potter poate intra in aceasta categorie.

Trebuie spus ca aceasta activitate a implicat o investitie de efort mult mai mare decit un curs obisnuit. A fost nevoie de construirea speciala a forumului pentru acest curs, de cunostinte minime de informatica, in conditiile in care a trebuit sa-mi asum si rolul de administrator si moderator al forumului, si de foarte mult timp pentru a monitoriza temele si discutiile. Am beneficiat si de intelegerea rectorului Universitatii, pe care l-am informat din timp despre experiment, mai ales ca la alte niveluri experimentul a stirnit mai degraba indiferenta si/sau ostilitate (alimentata de ignoranta si confuzie).
La capatul zilei, este clar ca forumul electronic ofera posibilitati reale de completare a virtutilor cursurilor si seminariilor traditionale. Mai ales, temele postate pot fi citite si comentate, ceea ce in forma traditionala nu este intotdeauna posibil. Desigur, comentariul unui student mi-a amintit printre altele de copiii dintr-un roman al lui Asimov, care se mirau ca undeva, cindva, parintii lor avusesera un profesor viu, in locul computerului ce le preda zilnic: „caci dupa cum se preconizeaza viitorul (desi pina la urma nimeni nu poate sti ce se va intimpla), se pare ca in urmatorii 50-100 de ani nu vom mai avea nevoie de profesori. Vor fi doar poate niste simpli tehnicieni care se vor ocupa de stabilirea unor programe de calculator (sau de ce nu, viitori roboti), ale caror sarcini sa fie cele ale profesorilor de azi“. Cu tot acest avertisment, dar si pentru ca orice inceput are o continuare, in acest semestru recidivez si incerc sa imbin activitatea traditionala, cu cea in format forum. Mie nu imi e teama ca intr-o zi computerul imi va lua locul. Oricum, pe termen lung, s-a dovedit a-mi fi unul dintre cei mai fideli si mai apropiati prieteni si colaboratori.
Aspectul grafic a fost special conceput si realizat pentru acest curs de catre fiica mea, Monica Murgescu (13 ani).