OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Liliana Basarab, artist vizual, instalatie, performance, video, 31 de ani:

Ai o aversiune fata de invatamintul artistic romanesc?
Nu cred ca am o aversiune, sper ca am depasit momentul in care sa consider ca invatamintul romanesc poate fi o referinta, pentru a raspunde mai simplu. Nu, nu simt nici macar aversiune, nici macar atit. Nu cred ca doar invatamintul te face artist, scoala este doar o unealta si trebuie vazuta ca atare; sistemul de invatamint este un sistem de progresie lent, in care schimbarile survin foarte greu.

Estul poate deveni mai interesant daca nu mai alearga in directia Vestului?
Estul alearga dupa Vest, Vestul alearga dupa Est, cred ca arta contemporana nu poate functiona fara un balans intre centralizarea si descentralizarea modului de productie artistica (unul din exemplele care pot functiona in acest caz este numarul mare de imigranti prezenti pe scenele din Londra sau Paris la momentul actual). Cred ca trebuie sa fii constient de ce anume s-a facut, nu poti reinventa roata, roata a fost inventata demult.
Unul dintre motivele pentru care Estul alearga dupa Vest e unul normal, ralierea la o anumita structura care este deja formata. Problema este atunci cind se copiaza acele forme fara fond. Marea majoritate a viitorilor artisti, a studentilor din sistemul artistic romanesc, nu au un mod de intelegere si producere si articulare a discursului contemporan.

Structurii invatamantului romanesc ii lipseste actualitatea, uneori, e ca si cum ai fi doctor, deja se fac transplanturi de inima si clonari, iar tu tot inveti despre cataplasme cu mustar si ventuze, or fi bune si alea, dar in anumite cazuri. Unul din modurile in care se poate face o progresie a sistemului invatamintului romanesc este acela in care studentii, viitorii artisti si profesorii lor, acei „maestri“, pot calatori ca studenti ai altor facultati din Europa. Si, in acelasi timp, prezenta unor profesori invited. atunci poate lucrurile se mai pot misca intr-un anumit sens.
E interesant de observat cum, in anumite facultati, se fac cursuri de arta contemporana: se cheama tehnici neconventionale (!!!). E interesant de observat ca, atunci cind studentii au acest curs, au tendinta de a face absolut orice din punct de vedere tehnic, de la mincare pina la tot felul de improvizatii, care de care mai nebunesti, dar fara pic de intelegere a gestului artistic. Nu se intelege ca nu tehnica sau mediul face un discurs sa fie contemporan, ci discursul.