OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Imbinind intr-o maniera excelenta succesele internationale cu cele de acasa, ansamblul Operei din Timisoara, abia revenit din turneul efectuat in Olanda, a oferit un nou eveniment a carui atractivitate a fost sporita prin unicitatea sa: premiera operei Bal mascat de Verdi. O premiera desfasurata in fata unor spectatori imbracati, la rindul lor, in costume de bal – Carmencite, toreadori, cavaleri sau „masti“ –, aplaudind entuziast spectacolul si prelungind atmosfera specifica chiar dupa caderea cortinei finale, la un pahar de sampanie, dansind si degustind „fineturi“ ca la orice bal care se respecta, pina tirziu, in miez de noapte, printre vesmintele de teatru aranjate cu discretie si eleganta in foaier.

Conceputa in regia clasica, dar echilibrata, logica si fireasca (imaginata de Frans Meewis din Olanda), derulata in ambianta creata cu bun gust de decorurile semnate de Grigore Gorduz, in interioare de palat alb-rosu, in grota vrajitoarei sau la „spinzuratoare“ unde totul este invaluit intr-un semiintuneric albastrui, personaje imbracate in costume de epoca, elegante si bogat ornate (autor, Geta Medinski), productia aduce noutatea versiunii originale a partiturii. Actiunea acesteia se petrece in Suedia, la curtea Regelui Gustav III, numele eroilor fiind astfel diferite de cele pe care le cunosc melomanii din varianta revazuta de Verdi (si transferata la Boston pentru a nu leza sensibilitatile politice ale vremii).

Premiera a beneficiat de o distributie interesanta, tinarul tenor Cristian Balasescu (de la Galati) abordind rolul lui Gustav III (Riccardo) cu un glas acut sigur si stralucitor, date naturale suficiente pentru a sustine partitura cu acuratete, desi tesatura ingrata si „scoala“ inca deficitara l-au obligat sa cinte mai mult in falset duetul cu Amelia. Eroina e interpretata, de asemenea in debut, de soprana Carmen Gurban (de la Cluj), conturind cu vocea sa frumoasa, condusa cu ingrijire (dar stridenta in acut), paginile de mare sensibilitate care, din pacate, nu au fost implinite si printr-un joc scenic adecvat, solista rezumindu-se doar la o aparitie eleganta si neutra, impasibila chiar si atunci cind (pentru a da fiori publicului) un spinzurat este coborit de pe esafod sub privirile sale. Desi se pare ca, anterior, baritonul italian Mauro Augustini evoluase pe coordonate oneste in Tosca, de aceasta data a dezamagit in Contele Anckarstrom (Renato); mezzosoprana Lucia Papa (Ulrica – in prima versiune… Mam’zelle Arvidson) a preferat, la rindul sau, sa parcurga discursul melodic punindu-si in valoare doar glasul amplu, generos, prezenta impunatoare a personajului capatind un contur „vrajitoresc“ mai pregnant prin „jivinele“ care se tirasc (foarte ingenios) in jurul sau. Insa soprana Laura Feier este, in travesti, un cuceritor paj Oscar, impecabil vocal (in ciuda volumului modest) si scenic.

Basii Alexandru Moisiuc (un excelent Horn – Tom, rol in care si pe scena de la Staatsoper Viena obtine binemeritate aplauze prin frumusetea glasului, prin incisivitatea si inteligenta cu care il construieste) si Octavian Vlaicu (un tinar care, in Ribbing – Sam, etaleaza de asemenea un timbru generos, facind fata cu succes stachetei impuse de talentatul sau partener) sint „complotisti“ bine reliefati. Baritonul Dan Pataca rezolva micul rol Christian (Silvano) cu o pregnanta care il impune in prim-planul tabloului II, Sabin Placinta (Un judecator) si Cosmin Borlovan (Un servitor) contribuind, alaturi de corul bine pregatit de Laura Mare, de scurtele interventii coregrafice (imaginate de Carmen Cojocaru) si de orchestra (a carei sonoritate cind transparenta, cind densa si tensionata, este sustinuta si prin atacuri precise, simultane, care i-ar face invidiosi pe colegii bucuresteni, dar si prin suplete si paleta coloristica diversa), la realizarea unui spectacol omogen. Sub bagheta dirijorului italian David Crescenzi, acesta este, cu adevarat, unitar, atractiv, de o calitate ce va fi, cu siguranta, apreciata si de publicul olandez care, incepind din 2 martie, va urmari aceasta noua productie, impreuna cu opera Turandot de Puccini.

Faptul ca sala a fost arhiplina, iar spectatorii au „marsat“ cu incintare la ideea „balului mascat“ de pe scena si din sala, l-a convins pe directorul Corneliu Murgu sa reediteze, anul viitor, evenimentul, probabil intr-o formula mult mai ampla. Dar pina atunci, imediat dupa calatoria mentionata, ansamblul va incepe pregatirile pentru un nou spectacol – Elixirul dragostei de Donizetti, programat sa aiba premiera in 28 aprilie.