OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sediul Fundatiei culturale META contine o oaza de arta si spiritualitate contemporana, fiind situat intr-o zona bucuresteana nu tocmai primitoare. Putine initiative particulare in domeniul culturii s-au infiripat, dezvoltat si au rezistat in anii ’90 asa cum se petrec lucrurile cu META. O utopie a devenit realitate, chiar paradigmatica, am spune. Cladirea si curtea reprezinta spatii de expunere, primire si intilnire, cu dotari compatibile cu cele occidentale. Fundatia a organizat tabere de sculptura si simpozioane interdisciplinare (uneori internationale), acestea din urma facilitind dialoguri intre artele vizuale si literatura, intre arta si diverse discipline umaniste, dar si intre arta si stiinta. Editura META tipareste Caietele Fundatiei – repere documentare si teoretice ale actiunilor gazdelor si ale celor in care acestea antreneaza diferiti specialisti – insa si texte de exegeza ori fictiune de alta provenienta.

„Domeniul de definitie“ uman al Fundatiei META are doua „componente“ esentiale: Maria Manolescu si Romelo Pervolovici. Acestia s-au constituit, in anii din urma, in grupul 2 META, ale carui proiecte artistice, mereu mai complexe si ambitioase, prind contur in cladirea din strada Luigi Galvani nr. 61-63, dar sint gindite si pentru manifestari internationale. Sculptorul optzecist si sotia sa – cu propensiuni catre lumea teoretico-textuala – construiesc discursuri integrabile in actualitatea artistica mondiala, mizind pe de-granituirea limbajelor si pe o instalare in Idee care probeaza veleitati conceptualiste prelungite in eclectica realitate postmoderna a culturii vizuale. Proiectele 2 META isi proclama neezitant disponibilitatea de a veni in intimpinarea parametrilor tehnico-spirituali ai mileniului trei; asadar, le caracterizeaza si o dimensiune prospectiva – jocul intre utopie si realitate se reia, mutindu-se din planul existentei insasi a fundatiei, in cel al creatiei, cu toate riscurile asumate. Apreciem curajul si optimismul, acordam circumstante atenuante unor mici inconstante valorice din substanta realizarilor grupului 2 META.

Maria Manolescu si Romelo Pervolovici, promovind conceptul de impozitie, se afla acum la al doilea set de ipostazieri ale acestuia (primul fiind pus, anul trecut, sub genericul plurisemantic La MINEreala). Cei care vor sa afle mai multe despre impozitie, pot sa consulte nr. 3 al Caietelor META (1999) si „Notele“ care insotesc „Invitatia la Impozitie“ lansata pentru 16 iunie 2000 – incepind din acea zi si pina in toamna, actuala etapa a Impozitiei (ale carei capitole sint: Paradisuri iluzorii, AURAlac, LecTia de Anatomos) este la dispozitia celor care doresc sa o cunoasca, la adresa mentionata mai sus.
Tonul textelor care expliciteaza impozitia este asemanator cu al unor manifeste culturale. Ceea ce ne duce cu gindul la avangarda istorica, numai ca realitatea de civilizatie de la care se pleaca in cazul de fata este cea actuala, iar tintele la care se raporteaza polemic „manifestele“ respective sint consumismul si „palparea“ suprafetelor, considerata definitorie pentru perceptia postmoderna. Prin impozitie se doreste „restituirea FIINTEI INTERIOARE“, revelarea lumii de dincolo de aparente. Cu alte cuvinte, o recuperare a umanului profund, autentic, ceea ce trimite la o atitudine romantica atemporala, conjunctural asociata cu – formulare propusa de 2 META – o „prelungire necesara a post-postmodernismului in vizual“. In opinia noastra, in masura in care, drept pirghii ale acestei atitudini sint amintite, intre altele, jocul, ironia si parodia, avem de a face cu un instrumentar postmodernist pus in slujba intimpinarii spirituale a mileniului trei. Un patetism temperat strabate amintitele texte, ele au chiar un parfum esoteric.

Se cultiva jocurile de cuvinte, se citeaza limbajul stradal. Lucrurile se complica si mai mult prin pledoaria pentru intilnirea dintre investigatiile stiintei contemporane si actualitatea artistica, dintre prevalenta conceptului de energie asupra celui de materie si dorinta celor 2 META de a face perceptibil invizibilul prin noi mijloace de expresie artistica.
„Impozitia pleaca la drum atacind conceptul clasic de «expozitie»“, afirma 2 META. Ex-pozitia este legata de „coaja vizibila a formelor“, „im-pozitia va fi legata de interioritate chiar insesizabil, invizibil, impalpabil).“ Deocamdata, obiectualul este exploatat din plin de impozitiile cuplului Manolescu-Pervolovici, dar intentiile se indreapta spre dematerializarea operei. Distingem, in intreg demersul, o directie neo-conceptualista. Actuala „Invitatie la Impozitie“ pune receptorul in contact (nuantat) cu o succesiune de instalatii, dezvoltate pe trei paliere tematice si care solicita perceptia vizuala si auditiva, imaginatia, chiar interactiunea (contributia publicului fiind necesara pentru integrala „dezvaluire“ a unor lucrari).

Se afirma, intr-unul din textele 2 META, ca „sarcina majora a secolului XXI este restabilirea echilibrului interior/exterior“. Impozitia se inscrie pe un asemenea drum, printr-o asumata contributie la „transformarea interioara“. Paradisuri iluzorii, AURAlac, LECTIA de ANATOMOS exprima dramatice raporturi intre lumea exterioara si cea interioara, intre o realitate inconjuratoare dura, nemiloasa, violenta, si proiectii imaginare compensatorii. Artistul si aurolacul sint adusi la un amar numitor comun, de fiinte agresate, care se apara prin retragerea in „paradisuri iluzorii“. Drogul creatiei sau cel real sint arme la indemina uneia ori alteia dintre cele doua categorii. Instalatiile prezentate acum la parterul si etajul intii ale cladirii Fundatiei META, nu pregeta sa infatiseze elemente ale celei mai crude realitati pentru a da, prin contrast, forta schitei de teritoriu al refugiului, al regasirii cu sine. Ne-am putea gindi, stimulati de noile propuneri de impozitie, la armonie si dizarmonie, la reverie si cosmar, la sacru si profan. Reductionismele sint insa ocolite de catre autori prin atitudini nuantate, excesele afective sint stopate la nivelul mesajului prin abordarea parodica, dramaticul alterneaza cu ludicul descretitor de frunti.

Pluralitatea semantica, a punctelor de vedere, bogatia interferentelor realului cu imaginarul, sint sustinute de coexistenta mai multor limbaje. Teme actuale aici si aiurea, precum atentia acordata celuilalt, categoriile marginale, punerea sub reflector a consumismului si critica acestuia, body in pieces, efemerul, umorul negru, necesitatea comunicarii vs. alienare etc. sint atacate cu mijloace precum ready-made-ul, creatie obiectuala, sculptura, fotografia, video (vezi aici si contributia duo-ului de copii RATON – filmari), acestea integrindu-se unor instalatii ce isi sporesc uneori puterea de seductie prin regia de lumini, sunet, prin cinetism. O oarecare ostentatie a instrumentarului submineaza intrucitva, credem, chiar intentiile continute in stratul teoretic al impozitiei, prin urmare frinarea acestei tendinte ar fi binevenita. Asteptam cu interes urmatoarele proiecte semnate de Maria Manolescu si Romelo Pervolovici, etape ale unui program pe care il consideram, inca o data, complex si ambitios.