OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

acum 113 cele trei surori paraseau mockBa. (evident, „anii nu inseamna mai nimic“.) e de presupus ca intre timp au mai crescut, s-au senilizat, apoi si-au revenit subit (in trecerea lor prin faza postModerna, una din ele a uitat sa cinte la pian; shame on u, Masha), doar Olga cea kinky nu renunta la sedintele de masaj la cap (executate de un grup de militari arondati domeniului Prozorov) in timp ce Irinuska experimenteaza (mda, cuvint inexistent in ghidul mikului cehovian inrait) pe melancholia galopanta a lui Cebutikin. evident, Ferapont batrinul si-a depashit regnul (acum e metamorfozat intr-un samovar-totemic din dotarea Anfisamovarovnei). Andrei e mai miop ca niciodata dar e OK (tot mai viseaza sa devina prof. univ.). cam atit. in rest, totul pare a fi classicoidal (sorry, aici regizorul s-ar putea sa se insele, un pic, asa…).

va invit la trei surori/scenariu(ne)firesc de liber dupa Cehov
teatrul Andrei Muresanu /Sf. Gheorghe
premiera: 30 ianuarie 2003
cu: Elena POPA, David KOZMA, Romulus CHICIUC, Daniel RIZEA, Florin VIDAMSKI, Inna ANDRIUCa, Fatma MOHAMED, Mona CODREANU, Valentina CAZACU. Adrian IUGA, Tiberiu TUDORAN, Stefan LUPU, Nicu UNGUREANU, Camelia PARASCHIV, Ada BALABAN, Cosmina CUCU, Petra PAL, Nicholas STEINER
coregrafie: Fatma Mohamed
scenografie, costume (fara cele militare!) si regie de radu afrim
Regie, scenografie, coloana sonora: Radu Afrim.


20 ianuarie 2003
asa mi-am dorit
si lumea din 3surori

pe cind primeam (aseara) un telefon de la bogdan lefter sa scriu cite ceva „fresh“ (if possible) despre 3surori, stiam demult ca nu voi mai putea debita nimic senzational, nimic de interes (macar) national... am zis ca ma voi gindi, totusi, in autobuzul care ma duce la teatrul odeon unde repet acum (iata de ce mi-am scos din memorie, pt un timp, surorile cele trei, patru cu andrei). la difuzorul din autobuz (care nu mai are farmecul difuzorului alb, patratos, din vechile frizerii ale anilor ’70 in care ma tundeau standard fara sa fiu intrebat daca am vreo preferinta, copil fiind) cinta un hit romanesc de peste prut, mai curind debil, dar nu conteaza asta, important e ca toata lumea il fredona in autobuzul 300, unii mai absenti, altii mai implicati, dar nu conteaza nici asta. s-au oprit brusc din cintat cind s-a trecut pe linga o biserica, moment in care toti cetatenii calatori si-au facut semnul crucii, unii mai absenti, altii mai implicati. in spatele autobuzului venea un biciclist pe al carui portbagaj calatorea in picioare (tinindu-se cu miinile de umerii biciclistului-sef) un alt calator (semana cu o scena de circ din spectacolul la care tocmai repet). cind au ajuns in dreptul bisericii (am citit ieri ca s-a inventat o biserica gonflabila, mai rozulie de felul ei, scuze pt deviere de la subject), cei doi si-au facut semnul crucii: unul si-a luat miinile de pe ghidon, cel’lalt si-a luat miinile de pe umerii amicului, pt citeva momente parea ca bicicleta mergea singura, numar de echilibristica&iluzionism in acelasi timp. comic, naiv, conventional (semnul crucii) si non-conformist in acelasi timp. si cam trist, totusi... asa mi-am dorit si lumea din 3surori si, zice-se, asa mi-a iesit.
in autobuz era si marele actor M.A. cu castile pe urechi. dar nu conteaza nici asta.

raduafrim@hotmail.com
14 martie 2003