OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Galeria Noua a gazduit pe parcursul lunii iunie o inedita expozitie ce a reunit citeva dintre cele mai recente creatii ale lui Ion Grigorescu. Personalitate complexa, fiind unul dintre artistii cei mai reprezentativi ai artei conceptuale in Romania, in permanenta cautare a unor noi posibilitati/spatii de experiment, Ion Grigorescu a refuzat, inca de la inceptul carierei sale, sa opteze pentru un singur limbaj de creatie. In consecinta, medii de expresie precum pictura, fotografia, performance-ul, filmul sau instalatia s-au intilnit pentru a articula un discurs vizual pregnant, in care se amesteca, asa cum observa si criticul Ruxandra Balaci, diverse resurse stilistice, de la experiment si teologie la cultura punk.

Actuala expozitie (desi titlul o situeaza exclusiv in domeniul fotografiei) pastreaza aceeasi nota de eclectism cultural specifica intregii creatii a lui Grigorescu. Utilizind ca mediu fotografia digitala, artistul propune o serie de notatii cotidiene, discursul vizual subiectiv fiind completat atit prin arta video, cit si printr-un fel de colaje cu aer confesiv, in care sint reunite fotografii mai vechi si notite de jurnal. Expozitia se prezinta astfel pe mai multe niveluri ce pot fi decodate individual, dar al caror sens complet nu poate fi gasit decit printr-o privire de ansamblu, o privire care sa inglobeze atit dimensiunea experimentala a lucrarilor, cit si caracterul lor confesiv si duplicitar.

Contributia lui Ion Grigorescu in domeniul fotografiei este una fundamentala pentru arta contemporana romaneasca, intensitatea expresiva a lucrarilor sale datorindu-se interventiei asupra fotografiilor, supraexpunerilor si suprapunerilor de imagini, dar si utilizarii fotografiei pentru interogarea directa a eului. Un anumit minimalism si, in acelasi timp, o nota picturala se regasesc si in creatiile recente prezentate de Galeria Noua, incursiunea in spatiul personal, intim, fiind una intunecata, saturata, asemanatoare unei picturi ce poarta semnele fascinante ale timpului. Cadrajele fotografiilor sint neobisnuite, miscarea, atunci cind exista, este hieratica, iar poetica intimitatii e subliniata prin multiple momente de neclaritate. Se creeaza astfel, si prin corelarea cu filmul esential anti-narativ si cu fragmentele de jurnal, imaginea unei existente framintate, a unui spirit profund interogativ, pentru care „experienta culturala este la fel de concret determinanta ca si cea sociala, politica sau corporala“ (Alexandra Titu).