Nr. 744 din 17.10.2014

Educatie
On-line - actualitate
Restituiri
Monografie
Focus
Editorial
Eveniment
Actualitate
Inedit
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Istorie literară
Studii culturale
Societate
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2000   |   August   |   Numarul 26   |   Ion Negoitescu - vocea si textul

Ion Negoitescu - vocea si textul

Autor: Adina DINIŢOIU | Categoria: Literatură | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Ion NEGOITESCU
Scriitori contemporani
Editura Paralela 45, 2000, Colectia „Cercul literar de la Sibiu“,
editia a II-a, ingrijita de Dan Damaschin, 650 p., 110000 lei


Una dintre excelentele initiative editoriale pe anul 2000 ale editurii Paralela 45 este volumul Scriitori contemporani de Ion Negoitescu aparut in colectia „Cercul Literar de la Sibiu“, o colectie speciala, as spune, ce recupereaza si promoveaza un nucleu literar forte al vietii culturale romanesti din anii imediat postbelici.

„Scriitori contemporani este – asa cum observa Dan Damaschin in Nota asupra editiei – o veritabila panorama a fenomenului literar romanesc din ultima jumatate de veac, ce poate sa sugereze (s.a.) liniile de forta si arhitectonica a ceea ce ar fi trebuit sa fie cea de-a doua parte a acestei Istorii, nedefinitivate prin disparitia prematura a lui Ion Negoitescu“. Textele, scrise dupa propria marturisire a autorului (v. Prefata la Editia I, reprodusa in editia de fata), spre a-i servi la Istoria literaturii (vol. II), sint de fapt incadrabile intr-un spatiu generat de doua „linii de forta“/linii de directie: una ar fi intentia declarata de a sluji unor capitole (pe autori) de istorie literara (implicind cu preponderenta criteriul estetic, analiza critica si valorizanta a textelor, dimpreuna cu aplicarea la caz a unor – necesare si asumate – principii istoriografice, de organizare a ansamblului), cealalta, linia etica – mai clar vizibila in volumul de fata – fiind determinata de presiunea conjuncturilor, politice si individuale: e vorba de texte scrise in anii exilului si difuzate prin posturile de radio Europa Libera si Deutsche Welle, scrise deci de un disident, foarte lucid, intransigent si in acelasi timp foarte legat de cultura careia ii apartine.
Arhitectonica acestei Istorii ramine la nivelul (initial al) unui spatiu in generare, de mobilitate extrema – si, dupa prabusirea comunismului, cu multiple si problematice posibilitati de abordare a fenomenului literar contemporan. A se vedea observatia pertinenta a autorului (in textul reprodus in volumul de fata dupa Dialog, nr. 139/141, 1992, cuprinzind puncte de vedere ale lui Negoitescu asupra propriei Istorii a literaturii romane, expuse in cadrul unui simpozion la Lectoratul de limba romana, Universitatea din Heidelberg, 1992): „Mentalitatea romaneasca – si ma refer in special la cea din literatura – nu si-a revenit, si de aceea se discuta mereu in presa romana despre modul cum (s.a.) trebuie reconsiderate astazi valorile realizate in perioada comunista.

Pentru ca in judecata operelor literare s-a avut in vedere capacitatea scriitorilor si literatilor de a se opune sistemului care dirija tara. Iata de ce nici eu, care m-am straduit mereu sa nu cad in aceasta capcana si sa privesc lucrurile la rece, estetic, constat abia acum ca operele produse in aceasta perioada, lipsite de subtext (s.a.), saracesc cind le citesti: subtextul care era important atunci, acum nu mai are nici o valoare.“ Problema stringenta a adecvarii grilei de lectura la „specificul“ acestei literaturi dependente de subtext, de natura sa creeze dificultati metodologice in continuarea Istoriei sale literare si (cel putin vol. I) estetice. De aceea, in 1992 (cu un an inainte de moarte), I. Negoitescu amina publicarea celui de-al doilea volum al Istoriei, anuntind, in schimb, aparitia, in anul urmator, a unuia amplu, cuprinzind „recenziile si eseurile mele despre scriitorii contemporani“. Cartea de fata este reeditarea chiar a acelui volum, aparut in 1993 la Editura Dacia din Cluj, si include peste 100 de texte de critica literara, la care se adauga, in Addenda, citeva texte interesind istoria literara in general.

Daca arhitectonica proiectatului volum II al Istoriei literaturii romane parea greu sesizabila autorului insusi, in 1992, I. Negoitescu, motivat si de o accentuata „istorie“ subiectiva, poate si temperamentala, a exilului si a disidentei, se opreste, in schimb, la o idee, intr-un fel foarte valabila in actualitatea imediata: “Am gindit o Istorie a literaturii romane care sa ne spuna mai multe despre poporul nostru prin literatura, prin scriitori (s.a.), preocuparea initiala deci, corespunzatoare si altor deziderate decit cele estetice...“ Asadar se renunta, inca din faza de proiect, la singularitatea criteriului estetic, dominant in istoriografia noastra literara, criticul parcurgind astfel drumul de la o istorie literara (contemporana) la o istorie a mentalitatilor.

Reclamata atunci de realitatea politica romaneasca, metoda de lucru propusa de I. Negoitescu vadeste – pe termen mai lung – o buna intuitie in ceea ce priveste „mersul“ cercetarii literare azi si, in orice caz, impasul serios al criteriului estetic ca exclusivitate. Pentru epoca in discutie (dictatura comunista) I. Negoitescu concepe o istorie literara ca radiografie a mentalitatilor si a societatii, trecind prin text (literar), acesta putind fi plasat undeva la mijloc pe linia context-text-subtext. As mai adauga ca „schema“ indicata functioneaza la I. Negoitescu intr-un mod cu totul particular, cu deosebire pus in lumina de volumul de fata, care nu e – am mai spus – o istorie literara, ci o culegere (alfabetica) de recenzii si eseuri difuzate radiofonic, adica un act de disidenta, in permanenta reinnoit, dupa o experienta personala foarte dureroasa. Avem de-a face cu un intelectual care scrie din exil despre literatura acestor ani, vazuta in relatia ei cu puterea, facind in chiar acest fel un gest de disidenta, de pe pozitia unei constiinte implicate, o constiinta a monstruozitatii, a absurditatii sistemului politic din Romania. O constiinta persecutata ea insasi de acest sistem. De aceea, balansul lucid si avizat intre estetic si etic se produce cel mai adesea pe fundalul – perfect indreptatit, de altfel – unei subiectivitati ultragiate.
Scriitori contemporani infatiseaza o larga panorama literara, fara constringeri de perspectiva, eliberata fiind de regula unui ansamblu. O „minimala“ ordine exista, cea mai putin pretentioasa, ordinea alfabetica (si, subordonat acesteia, un criteriu cronologic).

Ea reuneste poeti, prozatori, critici literari si eseisti, permitind o lectura libera, transversala, comoda a volumului (recenziile, difuzate radiofonic, au cel mult 3 pagini si jumatate de carte). Ca sa nu spun realmente captivanta. Dincolo de faptul ca acopera un interval impresionant al vietii literare contemporane (incepind cu anii imediat postbelici si pina la 1990) si intra in bibliografia de referinta a autorilor abordati, recenziile lui I. Negoitescu sint scrise cu nerv, cu precizie, cu spirit de disociere, dar si din perspectiva generala a unui cunoscator. Multe dintre texte recenzeaza diferitele aparitii editoriale din tara, unele sint mici articole de sinteza, iar citeva, cuprinse in Addenda, pe teme culturale mai generale, vadesc un caracter eseistic mai accentuat (v. si o convorbire cu Ion Solacolu, Romanii intre Europa si Orient), Aproape toate supuse aceleiasi „brevilocvente“ radiofonice, devenite ad-hoc un veritabil atu al acestei carti nu numai extrem de utile (indispensabile pentru profesionistii meseriei), ci si foarte agreabile la lectura. Un gen de utile dulci nepremeditat, dar care ne poate fi de invatatura in conditiile in care un op savant si compact pare a fi azi sortit esecului. Dupa cum, la fel de nepremeditata geografie “naturala“ a literaturii, fara borne de marcaj, determinata de o simpla panoramare alfabetica, creeaza un inedit sentiment al experimentului in materie de istorie literara. Textele cuprinse in Scriitori contemporani reprezinta tot atitea voci radiofonice ale lui I. Negoitescu, tulburatoare prin inteligenta critica si atitudinea lor morala. Un concert de voci, care-si transcend, finalmente, spatiul si timpul de plecare.

Etichete:  Ion NEGOITESCU Scriitori contemporani
 
 
 
Cele mai citite articole
Ce e rău şi ce e bine
Receptarea operei lui V. Voiculescu
Pseudopolitica sau despre romanul poliţist al campaniei electorale
Recviem pentru un muzeu
BIFURCAŢII. Marile iluzii
Cele mai comentate articole
Ce e rău şi ce e bine
Receptarea operei lui V. Voiculescu
BIFURCAŢII. Marile iluzii
„Forma finală a operei este o surpriză şi pentru autorul însuşi“. Interviu cu Henry MAVRODIN
Pseudopolitica sau despre romanul poliţist al campaniei electorale
Cele mai recente comentarii
Ce frumos!
o ye!
acuma,
serios, autorule?
Iata cum
 
Parteneri observator cultural
Sonoro