OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ion VlAD
In labirintul lecturii
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, 339 p., f.p.


Volumul universitarului clujean Ion Vlad este, cum il anunta titlul, o carte despre carti, scrisa din perspectiva unui cititor profesionist. A unui cititor cu bagajul personal, de obsesii, preferinte, atitudini (intre care, cum e evident din fiecare pagina, mitizarea cartii, a bibliotecii si a actului lecturii).

Acest volum cuprinde texte foarte bine (/scrupulos) documentate, despre carti si scriitori care nu au alta legatura aparenta decit meritul lor in structurarea si reasezarea permanenta a universului de hirtie. Obsesia literaturii care se naste din literatura, a „cartii absolute“ in care dorm, in nuce, toate volumele lumii si care isi arunca, obstinata, cititorul intr-o alta dimensiune, mai apropiata de cerul fix si inalt al ieilor, este leit-motivul (refrenul?) acestei lucrari. Textele invoca, ceremonios-reverentios, personalitati literare din epoci si spatii culturale diverse: George Calinescu, Ion Breazu, Adrian Marino, Milan Kundera, Liviu Petrescu, Eugen Ionescu, Octavio Paz, Mihail Bulgakov, Mihail Sebastian, Gheorghe Craciun s.a. Datele biografice, dezvaluirea rolului prieteniilor intre scriitori, al simpatiilor si al antipatiilor in conturarea spatiului literar, urmarirea evolutiei unei anumite idei sau conceptii in opera unui autor sau in peisajul cultural contemporan acestuia sint coordonate constante ale acestor texte utile si corecte profesional, dar care, din pacate, mult prea rar tradeaza puterea de seductie a profesorului Ion Vlad. (Asemenea pagini sint cele despre Malcom Lowry, Eugen Ionescu sau Milan Kundera). De multe ori, evaluarile imbraca forma obosita a unei selectii de banalitati dupa principiul „altii despre“..., cum e cazul cu incercarea de a dovedi importanta lui Ion Chinezu prin citarea unor encomioane bombastice ca: „Tu ai scris atitea lucruri minunate! Dar mai de pret decit operatia de disectie a criticii tale este nobila impresie pe care o lasi cititorului: existenta unei lumi de idei pe care spiritul tau sfredelitor le inalta peste materialul interpretat“ (Emil Giurgiuca, poet al generatiei lui Ion Chinezu), sau a unor nevinovate inceputuri de fraza rupte din context ca „Ion Chinezu, talentatul director al revistei clujene Gand romanesc“... (lingvistul Sextil Puscariu, in insemnarile sale memorialistice).

Metafora „cartii absolute“, mistica participarii la facerea/interpretarea literaturii, metafora labirintului (prezente – explicit sau implicit... – in fiecare text) par a raspunde unei acute nevoi de a crea o primitoare umbrela pentru formele literare ale tuturor timpurilor, unei nesigurante in confruntarea cu un fenomen literar in continua evolutie, in fata caruia eruditia sau precizia trimiterilor nu par a fi suficiente. Un volum care, pierzind din aerul demonstrativ-unificator adunat sub „umbrela“, ar fi avut numai de cistigat.