OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nici nu a inceput campania electorala dedicata alegerilor pentru Parlamentul European (PE), si dezbaterea publica devine tot mai penibila. Daca ar fi trait in vremea noastra, conservatorul (d.p.d.v. istoric) Titu Maiorescu ar fi avut exemplul perfect pentru a-si sustine teoria formelor fara fond intr-un timp si intr-un spatiu relevante. Timpul este prezent, spatiul, Romania, iar contextul este cel al politicii la zi – competitia pentru europarlamentare.

Am asistat zilele trecute la doua evenimente „la indigo“ puse la cale de PSD si PNL: prezentarea candidatilor proprii in fata unei multimi care ar fi trebuit sa reprezinte o adunare de simpatizanti veniti la „evenimentele partidului“. Dincolo de evidenta faptului ca oamenii fusesera adusi acolo pe post de momii – scuze patetice ale unor discursuri ce trebuiau sa se intimple pentru ca fusesera programate – a ramas sentimentul de stinjeneala in fata faptului ca aceste alegeri nu inseamna cu adevarat nimic pentru cetateanul roman, ca alegator european. Nu spunem aici ca alegatorul de rind din Franta sau Germania desluseste mare lucru din babilonia europeana, dar acela, daca nu intelege ce i se spune, pune intrebari. Lucru ce nu se poate afirma despre alegatorul de rind din Romania, care nu este nici macar in pozitia de a pune intrebari, pentru simplul fapt ca el nu stie mai nimic. Si romanul alegator european este in aceasta pozitie din doua motive: (1) cultura politica de la nivelul de baza al tesutului social este mai putin decit rudimentara si (2) campaniile de informare a populatiei in perioada de preaderare, acolo unde nu au fost inexistente, au fost ineficiente.

Una peste alta, alegatorul de rind va merge totusi la vot – chiar si minat numai de festivismul activitatii in sine, daca nu din alte motive – ca sa-si manifeste un drept si sa-si trimita reprezentantul in Parlamentul European, evident, fara sa stie ce este acela Parlament European. Alte intrebari ce pot decurge de aici – ce fel de competente trebuie sa aiba cei care ne reprezinta in PE, ce fel de politici trebuie sa sustina ei acolo in numele nostru, ce pot face ei din acele pozitii pentru Romania? – devin desuete.
Este prea tirziu pentru a mai raspunde acum la aceste intrebari. Este prea tirziu pentru o dezbatere politica, in contextul acestei campanii, bazata pe teme si polemici europene. Ce nu s-a facut in perioada de preaderare, ce nu s-a facut anul acesta dupa aderare, nu poate fi facut in patru saptamini. Dezbaterea nu are cum sa fie relevanta pentru ca finalitatea ei nu are cum sa fie relevanta. Alegerea oamenilor care vor merge in PE va fi irelevanta, lipsita de legitimitate si continut.

Viitorii membri ai PE din Romania nu vor avea relevanta decit prin partidele care-i vor fi trimis acolo si, eventual, daca priceperea le va permite, pentru familiile politice carora li se vor alatura. Asa ca rugamintea domnului Pottering – presedintele PE, venit special in Romania inainte de aceste alegeri – „romani, va rog, discutati teme europene in campanie“, oricit de politicoasa ar fi, devine, la rindul ei, o alta forma fara fond. Partidele vor turui mai departe despre ce au trancanit si anul acesta, si in ultimii trei ani. Si, intr-un mod necuvenit si pervers, poate ca este mai bine asa. Nu pentru Ideea Europeana, ci pentru noua lupta politica pe care aceste alegeri o deschid toamna aceasta si care va continua cu mijloace electorale inca un an si jumatate. Cei care-si vor programa „dezbateri europene“ pentru aceasta campanie nu vor convinge pe nimeni. Cei care nu o vor face vor fi aratati cu degetul, dar putin le va pasa pentru ca la noi, dupa cum spunea presedintele Basescu, „democratia se reduce la capacitatea de a atrage voturi“.