OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vacanta politica in care Romania a intrat a avut parte, saptamina trecuta, de citeva „diversiuni“ in care rolul principal a fost detinut de Presedintele Ion Iliescu, respectiv de premierul Adrian Nastase. Primul l-a primit pe Presedintele moldovean Vladimir Voronin. Al doilea a fost la Salzburg, la reuniunea prim-ministrilor privind stabilitatea in Europa de Sud-Est in secolul XXI. Cele doua secvente au beneficiat, in presa, de relatari amanuntite, care nu au neglijat aspectele anecdotice, prezente in ambele cazuri.

Intilnirea prezidentiala s-a desfasurat sub umbrele (ploua torential, in ciuda prognozelor teribil de incurajatoare ale meteorologilor) si a adus clarificari suplimentare in ceea ce priveste natura reala a relatiilor dintre cele doua state, dincolo de declaratiile oficiale confectionate abil, din esentele cele mai alese ale limbii de lemn. Iliescu si Voronin s-au contrazis pe tema denumirii limbii folosite: e romana sau e moldoveneasca? E drept ca, daca analizam felul cum s-a purces la „destelenirea“ relatiilor romano-moldovenesti, ne putem legitim intreba daca nu e totusi vorba de doua limbi diferite... Cum-necum, destelenirea s-a produs, deci, in conditii meteo defavorabile, avind drept rezultat imediat scurtarea dramatica, de catre organizatori, a timpului alocat discursurilor oficiale. Motivul intrevederii – aniversarea a 25 de ani de la inaugurarea hidrocentralei de la Costesti-Stinca, pe Prut – a dat ocazia celor doi presedinti sa discute si despre Tratatul de baza dintre Republica Moldova si Romania, un subiect diplomatic care a fost evitat timp de citiva ani, din cauza tensiunilor existente intre cele doua tari. „Ar trebui mentinuta usa deschisa pentru adincirea acestor negocieri“, a afirmat Presedintele Iliescu. „Adincirea“ negocierilor nu este, de fapt, optionala, pentru ca una dintre problemele ramase nerezolvate pentru Romania este tocmai relatia ambigua – cultivata sau nu – cu Republica Moldova (relatie ramasa in suspensie in toata perioada postdecembrista). Declaratiile celor doi sefi de stat au mers, de aceea, in directia unei viziuni mai degraba pragmatice si mai putin sentimentaloide (preistorie care nu-si mai poate gasi locul in noul context international, in care Romania pare a dori sa joace, la un moment dat, un rol).
O alta „isprava“ a Presedintelui, ale carei efecte se prelungesc deja de doua saptamini, este legata de declaratiile facute intr-un interviu pe care Ion Iliescu l-a acordat saptaminalului Ha’aretz. Presedintele a afirmat cu acea ocazie ca „Holocaustul nu a afectat numai populatia evreiasca din Europa. Multi altii, inclusiv polonezi, au murit in acelasi fel“.

In afara acestor aprecieri – la care s-au adaugat amintiri mai putin placute din copilarie –, Presedintele a mai emis si citeva pareri (caracterizate, mai tirziu, de catre ministrul israelian al Justitiei drept „insensibile“) asupra problemei restituirii proprietatilor evreiesti (pe care Presedintele parea a o vedea rezolvata fie mult mai tirziu, fie pur si simplu prin respingere).
Ion Iliescu a primit, la o saptamina dupa publicarea interviului, o scrisoare – graitoare pentru felul cum sint receptate asemenea afirmatii – din partea Presedintelui isrelian Moshe Katsav, in care se arata ca „Negarea Holocaustului, reducerea acestuia sau incercarea de a-l compara cu alte evenimente este in contrast cu adevarurile istorice si este o ofensa grava la adresa victimelor, a mostenirii Holocaustului si pune in pericol tragerea concluziilor privind lupta impotriva rasismului, impotriva xenofobiei si antisemitismului“.

Cine a urmarit citusi de putin resorturile – privind chestiunea mai larga a proprietatii, a initiativei private, a privatizarii etc. – care-l anima pe Ion Iliescu, a observat caracterul lor usor dialectic. Proprietatea si privatizarea sint cind un „moft“, cind elemente indispensabile pentru propasirea neamului. Ultima sa declaratie ar putea fi citita, prin urmare, si ca o reafirmare a pozitiei sale conflictuale fata de proprietate in genere. E drept insa ca atacarea subiectului in speta si absenta clarificarilor ulterioare pot provoca reactii cel putin contrariate. Din acest punct de vedere, nici tacerea aproximativa a premierului Adrian Nastase, nici aceea a autorului afirmatiilor insusi, Presedintele Ion Iliescu, nu sint de natura sa linisteasca spiritele.