OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În acest 2008 însă, valorile întruchipate de copilărie devin valori de prim plan. Cuvîntul „speranţă“ revine deseori în discursuri. Este poate anul unui reviriment în percepţia demografică israeliană, care trece de la teamă la încredere: rata natalităţii populaţiei evreieşti din Israel este superioară ratei natalităţii arabo-israeliene, al cărei indice este în scădere, şi, spre deosebire de situaţia din Teritorii, rata imigraţiei în Israel este superioară celei a emigraţiei.

Copilăria simbolizează însă şi joaca nestingherită. Este ceea ce inspiră „copilul cu zmeul“ de pe afişul oficial al Zilei Independenţei 2008, ce trage dupa sine cei „60 de ani“ şi aleargă zglobiu spre viitor.

Este un sentiment răspîndit acela că principala realizare a statului Israel, de-a lungul acestor ani, este faptul că a supravieţuit. Teama de efemer, teama că statul Israel este ameninţat cu dispariţia a fost o constantă a mentalului israelian. Conştiinţa unei existenţe dificile şi a unor dimensiuni reduse ce trebuie compensate, atît prin dotare militară, cît şi prin spirit, transpar din alte cîteva imagini create la această zi aniversară.

Astfel, Israelul este asemănat unei portocale de Iafo, pretutindeni exportată, simbol al succesului agricol. O portocală care de 60 de ani este stoarsă şi, astfel constrînsă, dă ce are mai bun: sucul său. Portocala de Iafo întruchipează astfel constrîngerea asumată, efortul încununat de succes, aşa cum prin şlefuire iau naştere diamantele cele mai preţioase, un alt simbol al succesului economic israelian.

Iar dacă Israelul este o ţară mică, supravieţuirea lui se sprijină pe puterea minţii. Doar urmînd imboldul lui Herzl de a făuri planuri măreţe şi de a le pune în aplicare cu un voluntarism neclintit, visul a devenit realitate. „Eşti mic? Gîndeşte mare!“ este o altă deviză israeliană.

La 60 de ani de independenţă, imaginea de sine a israelianului este rezumată sugestiv de unul din timbrele emise de Autoritatea Poştală Israeliană pentru a marca acest eveniment. Gravitatea politică simbolizată de ramura de măslin şi de steagul israelian, însemne inconturnabile ale patriotismului isrelian, este contrabalansată de o ţinută decontractată de sabra (fructul cactusului prin care se autodesemnează evreii născuţi în Israel), cu sandale de drumeţ, bermuda de camuflaj, tricou de informatician şi caschetă pe-o parte. Israelianul de azi transmite lumii mesajul ataşamentului său faţă de idealul statal, faţă de protecţia naturii, faţă de serviciul militar, faţă de promovarea tehnicii de vîrf şi faţă de aspiraţia la o existenţă liniştită (sheqet) şi „normală“ (medina metukenet).