Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Februarie   |   Numarul 513   |   Istoria din cutia de pantofi. Doamna Vigna

Istoria din cutia de pantofi. Doamna Vigna

Autor: Daniel VIGHI | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Au trecut două sute treizeci şi cinci de ani de cînd doamna Vigna iese la plimbare cu Johann Kaspar Steube, patronul ospătăriei din Cetate, de meserie pantofar, cu aplecări literare confirmate într-o carte. Plimbările (şpaţirul, cum vor zice mai apoi românii bănăţeni) se petrec la braţul bătrînei doamne cu relativ junele ei consort, aventurier ca mulţi dintre concitadinii lor, într-un oraş eliberat, de vreo cîteva decenii, dintr-o îndelungată stăpînire otomană. Banatul şi capitala lui îşi caută noua identitate după vremea petrecută sub poruncile slăvitului padişah, pe care Sublimul le trimitea Paşalei de Timişoara „în pungă de atlas şi în capsulă argintie“ (Documente turceşti privind istoria României, vol. I, 1976, p. 65).
 
Plăcerile noastre literare se nasc din nimicul vieţii pierdute odată cu trecerea timpului. Sînt de amintit, desigur, faptele dintr-o istorie braudeliană care sfîrşeşte inevitabil în ficţional: faptul că doamna e mai în vîrstă decît consortul ei, faptul că e bolnavă, faptul că acesta dorea „să-i fac(ă) doamnei [...] un amurg al vieţii cît mai plăcut cu putinţă“. Adăugaţi aici ospătăria administrată de „două slujnice“ şi faptul că nu mai ştim cine or fi fost cele două slujnice scoase o clipită din uitare, nu le mai ştim nici nume, nici ce-au mai făcut mai apoi, nici unde şi cum au murit.
 
Nu ştim mai nimic nici despre alţi druckeri timişoreni cu care Steube îşi petrecea vremea pe la birt. A rămas şpaţirul menit să îndulcească amurgul doamnei Vigna, au rămas, mai apoi, credinţele ei, speranţa că se va însănătoşi mergînd în pelerinaj la Mănăstirea „Maria Radna“, la şaizeci de ki-lometri de Timişoara, care era atunci întocmai cum fusese şi pe vremea cînd am copilărit în umbra turnurilor şi a grilajelor în dosul cărora adastă sfinţi din ghips, înnobilaţi cu bani pe care încercam să-i şterpelim cu beţe la capătul cărora aşezasem cu meşteşug chewing-gum moale, de care se lipeau bancnotele pelerinilor, între care, cu exact două sute treizeci şi cinci de ani înainte, fusese doamna Vigna să-şi caute vindecarea.


 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire