OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Istoria recenta sau istoria prezentului este, in fostele tari comuniste europene, un domeniu nou de cercetare. In linii mari, ea corespunde epocii regimurilor comuniste si perioadei imediat urmatoare. Interesul fata de acest cimp de cercetare a condus, in ultimii ani, la aparitia unui numar de institute dedicate perioadei in cauza, cum ar fi Zentrum fur Zeithistorische Forschung din Potsdam sau Institute of Record din Budapesta. In tarile vest-europene, punctul de plecare si tema principala a studiilor de istorie recenta desfasurate in ultimele doua-trei decenii au fost istoria celui de-al doilea razboi mondial, a regimului nazist din Germania sau ocupatia germana din 1940-1945 din Franta, Belgia si Olanda. Cercetarile se desfasoara la institute precum NIOD (Amsterdam), Institut d’Histoire du Temps Present (Paris), Institut fur Zeitsgeschichte (München), Centre d’Etudes et de Documentation (Bruxelles) etc.

Ideea unui Institut Roman pentru Istorie Recenta a fost formulata inca din 1997 de un grup de istorici si politologi romani reuniti la initiativa lui Coen Stork, fost ambasador al Olandei la Bucuresti. Detaliile proiectului s-au conturat treptat in cursul lui 1998, cu participarea initiala a Comitetului Helsinki din Olanda, caruia i-a urmat Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences (NIAS). Proiectul, care ar urma sa se concretizeze in urmatoarele luni la Bucuresti, gratie sprijinului financiar al guvernului Olandei, isi propune sa realizeze un centru specializat de cercetare si de formare a tinerilor cercetatori. De asemenea, isi propune sa fie un centru de documentare deschis tuturor persoanelor si institutiilor care au nevoie sa se informeze asupra evenimentelor, a fenomenelor si a personajelor istoriei romanesti din ultimele sapte decenii.

Cel dintii obiectiv al Institutului va fi dezvoltarea caracterului profesionist al cercetarii istorice in acest domeniu distinct al istoriei contemporane. Accentul pus asupra metodelor si a tehnicilor de cercetare, ca si asupra elaborarii unei noi problematici istoriografice, ii va conferi o identitate specifica.
Al doilea obiectiv este de a acumula si a face cunoscuta o documentatie istorica demna de incredere si variata asupra unei epoci deosebit de controversate a istoriei romanesti. Pe termen mediu si lung rezultatul ar trebui sa fie o mai buna informare a institutiilor, a liderilor de opinie si a opiniei publice asupra istoriei recente a Romaniei.

Simpozionul organizat de Colegiul Noua Europa si-a propus, ca spatiu de reflectie comuna asupra fundamentelor metodologice ale istoriei prezentului, sa ofere raspunsuri la o serie de intrebari referitoare la identitatea acestui domeniu aflat in plin proces de definire. De pilda: care ar fi/este punctul de plecare pentru cercetarile de istorie recenta in fostele tari comuniste?; care sint caracteristicile comune domeniului in aceste tari si care sint trasaturile specifice acestui domeniu de cercetare?; in ce masura poate beneficia acest nou domeniu de experienta unor institute de cercetare precum cele deja amintite si, mai ales, ce forme de colaborare se pot initia in domeniul istoriei recente la nivel international, forme care sa duca la un eficient schimb de informatii si, in ultima instanta, la aparitia unei istorii comparate?

Atacind frontal teme dintre cele mai incitante, comunicarile sustinute in cadrul simpozionului au dat nastere la numeroase discutii si chiar controverse. Pluralismul a fost cuvintul de ordine al acestei intilniri “trilingve