OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la Cannes-ul lui Cristian Mungiu si Cristian Nemescu in Bucurestiul lui Eugen Serbanescu, Cornelia Palos si Adrian Popovici

O singura premiera autohtona pe ecranele bucurestene, in primele cinci luni ale anului: Ticalosii de Serban Marinescu si Dinu Sararu! Fapt fara precedent din anul 2000 incoace, ba si din...1953 pina in 2000 (an cind n-a iesit pe piata nici un film nou)! Iar acum se vor succeda, alaturate in prag de canicula, inaintea pauzei de vara, prodigiosul film de debut al regretatului Cristian Nemescu, California Dreamin’ (nesfirsit) – la 1 iunie –, si noul subprodus al reputatului vampirolog al banilor publici Adrian Popovici, Un acoperis deasupra capului – anuntat tot pentru iunie.

Sint imaginile nesperat juxtapuse ale celor „doua cinematografii“, tocmai definite de Cristian Mungiu in interviul din Evenimentul zilei (publicat in 30 aprilie), pentru care premiantul nostru de la Cannes e amenintat la Bucuresti cu un proces de calomnie. „Doua cinematografii“ – „una creativa, cealalta parazitar-devoratoare“, cum ziceam in scrisoarea deschisa si probabil inutila catre directorul general Eugen Serbanescu (Observator cultural nr. 113-371).
Stim de citiva ani cum se succed spasmodic premierele, cu lungi hiatusuri urmate de perdelele de fum ale unor aglomerari in cascada, dar abia acum putem spune cu certitudine ca e vorba de o lege nescrisa, de care asculta disciplinat si netulburati toti actantii antireformei si ai coruptiei mediocrate, ordonind, cit se poate de bine calculata, prezentarea publica a filmelor finantate de CNC.

Din anul 2004 s-au invatat minte numitii actanti sa nu mai riste confruntarea cu critica si cu spectatorii in virf de stagiune. Atunci, la 30 ianuarie 2004, Lucian Pintilie si-a lansat Niki Ardelean, colonel in rezerva, iar fostii membri ai „Colegiului Consultativ“ Andrei Blaier si Ioan Carmazan (care-si impartisera impreuna cu convivii, prin rotatie, fondurile disponibile la concursurile din 2001 si 2003) au crezut ca-si pot exhiba la rindu-le cu fruntea sus, in sezonul de maxima atentie distributiva a cinefililor si filmologilor, Dulcea sauna a mortii (13 februarie 2004) si respectiv Raport despre starea natiunii (12 martie 2004).
Nimeni din clan si din mafia conexa n-a recidivat intr-un asemenea suicid in 2005-2006-2007. Totusi, a trebuit gasit de fiecare data cineva care sa riste deschiderea suitei de premiere anuale. Fie un eventual tap ispasitor nu prea iubit de oficialii breslei si ai CNC-ului (Mircea Daneliuc cu Sistemul nervos, la 18 aprilie 2005), fie – si mai bine! – un debutant cu care le era perfect indiferent ce se va-ntimpla: Tudor Giurgiu cu Legaturi bolnavicioase, la 6 aprilie 2006. Iar in 2007 a reintrat in joc ca dig protector un fost membru al „Colegiului Consultativ“ – pomenitul Serban Marinescu, cu al sau Ticalosii, finantat din 2004 sub titlul Vinatoarea.

in trena curajosului Daneliuc a trecut mai usor in mai 2005 Dan Pita cu Second hand, iar in spatele gardului viu al lui Tudor Giurgiu din aprilie 2006 s-au strecurat Mircea Muresan (cersind si milostenia Saptaminii Luminate), cu Azucena (finantat inca din 2003), apoi Geo Saizescu cu Pacala 2 (autofinantat din bani publici de catre fostul membru al „Colegiului“, tot trei ani in sir), programat pe sest la 9 iunie 2006, cind toti criticii nonclientelari erau la TIFF. Schema e si nu e aceeasi in 2007: dupa esecul inaintasului cu Ticalosii, Adrian Popovici n-a indraznit sa faca o premiera cu acte in regula in luna mai (cu conferinta de presa etc.), dar ne-a dat o palma prin intermediul consoartei sale Cornelia Palos, care i-a inclus rusinea Un acoperis deasupra capului ca unic lungmetraj romanesc in Festivalul International Bucuresti sau Marea Neagra sau asa ceva (certa fiind doar finantarea suculenta a festivalului-pirat de catre CNC-ul dlui Serbanescu), lansarea propriu-zisa in reteaua cinematografelor urmind sa aiba loc probabil dupa formula lui Pacala 2, cind toata suflarea filmica valida va fi la Cluj.

Mult mai destepti au fost insa Sergiu Nicolaescu, Ioan Carmazan, Cristina Nichitus si Dan Pita, care si-au aminat la unison noile premiere pentru gramezile de toamna-iarna-ajun-de-Craciun 2004-2005-2006. Spre fericita raportare a „planului anual indeplinit“ in devalmasie comprimata, filmele bune (ale altora) si cele rele (ale lor) s-au calcat atunci reciproc pe cozile bilunare (primii cu cite doua – Orient Express si 15, respectiv Lotus si Margo –, ultimii in unicat, cu Si totul era nimic..., respectiv Femeia visurilor). Culmile desteptaciunilor urmeaza insa a fi masurate abia in toamna-iarna 2007-2008, cind le va suna ceasul si unor productii finantate cu pina la patru ani in urma, unele demult terminate, chiar anuntate in premiera pentru 2006, dar ascunse publicului si criticii, inclusiv in primele cinci, recte opt luni din 2007: Trenul mortii de Sergiu Nicolaescu, Dincolo de America de Marius Theodor Barna, cu un scenariu de Eugen Serbanescu, Iubire de cartier de Radu Dragomir, Aventurile unei zile/Aripi de fluturi de Petre Nastase, Dupa ea de Cristina Ionescu si inca vreo doua-trei.

Amintindu-ne ce spunea Cristian Mungiu, in interviul intitulat CNC finanteaza ineptii, despre „filmele facute strict pentru interesul producatorilor si al celor care le favorizeaza finantarea“, nu ne mai mira rezultatele catastrofale de box-office ale filmelor neaose, nici refuzul oficialitatilor de a initia un audit critic public asupra consecintelor din ultimii 3-4 ani ale legii si regulamentelor in vigoare, cu cadrul institutional nereformat. Dar ne intrebam cum vor iesi din busculada acestui management „parazitar-devorator“ noile productii ale celeilalte cinematografii, „creative“, reprezentate in primul rind de amenintatul cu procesul de calomnie, cu al sau premiat 4 luni, 3 saptamini si 2 zile.
in amenintarea din acelasi ziar (la 2 mai), dl Serbanescu se strofoca firoscos sa ne sperie: „CNC nu mai accepta sa fie sacul de box al nimanui“. Pare insa cert ca meciul abia (re)incepe si s-ar putea incheia in toamna cu un knock-out.