OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În sfîrşit, elita intelectuală românească iese în faţă în Italia, şi aceasta nu ca urmare a campaniei (de 4 milioane de euro!) de promovare a imaginii ţării noastre, „Romania, piacere di conoscerti“, ori ca urmare a unei manifestaţii, ci graţie cărţii Violetei P. Popescu, scrisă în italiană, intitulată Personalità romene in Italia. Interviste, storie ed esperienze (Personalităţi româneşti în Italia: interviuri, istorii şi experienţe), Edizioni dell’Arco, 2008. Pentru Violeta Popescu – în Italia din 2004 –, Peninsula a devenit o adevărată terre d’accueil: mentor al Centrului Cultural Italo-Român din Milano, a organizat aici numeroase serate culturale de mediatizare a valorilor româneşti. Lansarea volumului Personalità romene in Italia, pe 13 decembrie, într-un amfiteatru din centrul oraşului Milano, a rezervat surprize mari: sfidînd ploaia torenţială care a îngenunchiat Italia de cîteva zile încoace, peste 100 de persoane au onorat invitaţia, inclusiv consulul general de la Milano, Tiberiu Dinu. Ca o paranteză, lansarea, pe 6 decembrie, a cărţii lui Vasile Andru, Păsările cerului, tot la Milano, dar la Consulat, nu numai că nu a avut parte de prezenţa vreunui consul, dar n-a avut parte de public, în general, bucurîndu-se doar vreo 20 de persoane de exhaustiva şi sensibila conferinţă susţinută de prof. Vasile Andru, Psihologia românilor: identitate etnică şi mondialitate. Revenind la prezentarea cărţii Violetei Popescu, emoţionantul eveniment a generat o bucurie pe care numai departe de casă o poţi percepe, aceea de a auzi vorbindu-se, în acelaşi loc, în română şi în italiană, de a vedea legîndu-se prietenii între români şi italieni şi constituindu-se premise ale unui obiectiv ambiţios: anihilarea prejudecăţilor Italiei legate de România, dar şi ale noastre, în ceea ce-i priveşte.

 

Sobrietatea discursurilor s-a pierdut într-un standing ovation pentru cîteva minute bune, atunci cînd au fost invitaţi pe scenă cei 15 intervievaţi ai cărţii, printre care cîştigătoarea Cerbului de Aur, Luminiţa Dobrescu, directorul Corpului de Balet al Operei din Bucureşti, Gheorghe Iancu, osanat în Italia pentru coregrafiile sale de excepţie puse în scenă la Scala şi la Verona, Mircea Mihai Butcovan, scriitorul român cunoscut şi iubit în Italia după tipărirea cărţii sale, Allunaggio di un immigrato innamorato (Aselenizarea unui imigrant îndrăgostit), Ingrid Beatrice Coman, autoarea a trei romane cu mare succes de vînzări în Italia: La Città dei Tulipani (Cetatea lalelelor), Tè al samovar (Ceai la samovar), Non spegnete la luce (Nu stingeţi lumina). Cît despre carte, „prefaţa“ (semnată de un academician de referinţă în Italia, prof. Giorgio Galli) este urmată de două studii: unul descrie relaţiile socio-politice italo-române, celălalt, bogat în intuiţii, definiţii şi observaţii de mare fineţe, priveşte salvarea prin cultură a diasporei româneşti din Italia – două analize atente, bine documentate, pe care, de acum încolo, nu le va putea ignora nici o istorie a exilului românesc. „Corpul“ cărţii, după cum indică titlul, sînt istoriile şi experienţele unei elite româneşti prea puţin cunoscute acasă, dar care a adus o contribuţie culturală importantă în societatea italiană, reprezentînd, în acelaşi timp, o semnificativă resursă valorică a României. Recurgînd la memoria a 15 personalităţi, atît din vechea diasporă a anilor ’70, ’80, cît şi din cea nouă, a emigraţiilor de după Revoluţia din 1989, Violeta Popescu ne oferă, în 200 de pagini, mai multe informaţii despre perioada ante şi postdecembristă decît orice tratat în domeniu. Un suflu cald, sentimental, omenesc – prea omenesc – guvernează cele 15 interviuri-lecţii (veritabile lecţii) despre comunism.

 

 

Presiunile şi interdicţiile de tot felul îndurate în timpul Cortinei de Fier, precaritatea şi jocurile de castă din România de după ’89 nu au reuşit să anihileze spaţiul intimităţii, al libertăţii interioare, al eului pur, în nici unul dintre cei 15 protagonişti ai dialogurilor volumului Personalità romene in Italia. Lucrarea este scrisă cu vervă, iar rolul autoarei nu se limitează la redarea răspunsurilor interpelaţilor, ci, în transpunerea în pagină a evocărilor colocutorilor săi, se simte mîna istoricului (profesia de bază a autoarei). Textul uimeşte prin ordine, nu prin spontaneitate, caracteristică literaturii de frontieră (Silvian Iosifescu). Tonul e de o civilitate absolută acolo unde subiectul e bine stăpînit (teatrul: actriţa Margareta Kraus, regizoarea Maria Ştefanache, baletul: Marinel Ştefănescu şi Gheorghe Iancu). Punctele nevralgice (medicina: cardio-chirurgul Gheorghe Cerin, literatura: Mircea Butcovan, Ingrid Coman) sînt ocolite cu o graţie privilegiind etichetele: „letteratura migrante“ („literatura migrantă“), „il bisogno di ritrarre una realtà tanto dura“ („necesitatea de a zugrăvi o realitate aşa de dură“ – aceea privind războiul din Afganistan, în romanul La Città dei Tulipani), „testimonianze letterarie“ („mărturii literare“): „care sînt scriitorii care au generat curajoasele tale mărturii literare?“ (interviu cu Ingrid Coman). Pierderea într-o parte este însă compensată de un cîştig important în altă direcţie, a eseisticii, căci Violeta Popescu se implică afectiv în paginile sale, iar întrebările sînt poetice dezvoltări in nuce ale unor toposuri recurente în Italia (celălalt şi medierea culturală, multiculturalismul şi interculturalismul). De aceea, senzaţia pe care ţi-o dă cartea este nu de metodică notaţie intimistă a epocii comuniste şi a dificultăţilor exilului, ci de lectură de vacanţă, soporifică, agreabilă. Dacă la această reuşită adăugăm şi contribuţia în sine a cărţii la panorama exilului românesc, atunci avem cel puţin două motive pentru a spera într-o traducere a ei în limba română.