OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Noutate absolută – aflată accidental: existenţa unui muzeu care nu are încă un sediu. Întîlnirea cu cea care „moşeşte“ acest proiect a fost neaşteptată, abruptă, pasionantă. Mi-a vorbit pe îndelete despre această operă ca despre un vis realizat. Aflu că Muzeul UNArte există, a luat fiinţă, are un catalog impresionant. Îl ţin în mîini acum şi încerc să-l descriu, astfel încît, după lectura acestor rînduri, cel care le va citi să se grăbească să facă rost de el. Poate chiar va avea şansa să-l şi obţină. Nădăjduiesc că s-au editat exemplare destule.

La finele publicaţiei găsim lista (nu e completă încă, am aflat) cu lucrările conservate în acest muzeu, găsim acolo date tehnice şi de identificare, astfel încît piesele inventariate să poată fi consultate, văzute şi cercetate de cei interesaţi. Deşi este vorba de un muzeu, eu i-aş spune mai degrabă că e vorba de o cameră de curiozităţi. Iată de ce. Sîntem obişnuiţi deja cu noţiunea de muzeu ca fiind un loc unde ni se arată ceva, ni se povesteşte, se propagă un anume tip de informaţii. Muzeul educă şi conservă. Muzeul UNA ne oferă o carte, deocamdată, un ghid-îndrumător. Către o cameră/sală inexistentă, tainică, fascinantă. Aşteptăm întîlnirea cu acest univers latent. Ştim că el este, „dospeşte“, se încheagă. La înfiinţarea lui au contribuit şi numeroşi artişti contemporani: profesori, asistenţi, studenţi. Lucrările donate de aceştia sînt chiar veriga necesară care leagă vechile colecţii de creaţia actuală, de vremurile noastre, de problematica acestui muzeu care se naşte...