OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In perioada 6-10 octombrie, a avut loc in Bucuresti primul festival de jazz din cele anuntate pentru aceasta toamna – ArCuB JAZZ 2000. Ar urma la Sibiu, intre 11-13 octombrie, Arad, 20-22 octombrie, si Brasov, anuntat initial pentru 27-29 octombrie, dar aminat se pare pentru jumatatea lunii noiembrie.
Festivalul din Capitala si-a propus si a reusit partial sa faciliteze intilnirea fanilor de jazz cu muzicienii cei mai reprezentativi din Romania si din Estul Europei, dar si cu citiva din Occident si chiar unul din Statele Unite ale Americii.

Jazz-ul autohton a fost reprezentat atit de maestrii Johnny Raducanu si Marius Popp cu propriile formatii, cit si de experimentatii Alin Constantiu, Paul Man si Mihai Popovici, si de valorile generatiei mijlocii: Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, Jean Stoian si Eugen Nichiteanu.
Si totusi ArCuB JAZZ 2000 a fost dominat de tineri: Junior Cromatic Big Band condus de versatul saxofonist Marin Petrache Pechea, avindu-l ca principal solist pe tinarul pianist Petrica Andrei ce avea sa apara si in grupul Garbis Dedeian; Baumann Quartet din Timisoara cu apreciatul chitarist Tony Kyhn si cu tinerii Eddie Neumann-saxofon, Utu Pascu – bas si Tavi Scurtu – baterie.
Din Iasi, maturitatea pianistica, creativa si pedagogica a lui Romeo Cozma s-a imbinat armonios cu veteranul Mihai Popovici – baterie, dar si cu tinerii Dan Saghin – bas, Cristian Popovici – chitara si senzuala vocalista Mihaela Garlea.
Noua generatie a fost reprezentata cu brio si de Florin Raducanu – Quartet, cu Sorin Romanescu – chitara, Vlaicu Golcea – bas, Vlad Popescu – baterie si liderul la pian. Tot tineri dar consacrati deja sint si Teodora Enache – voce si Pedro Negrescu – bas.

La capitolul revelatii, alaturi de Mihaela Garlea, poate fi trecut si Emil Bizga – trompeta, invitat al Quartetului Marius Popp. Lista muzicienilor din strainatate a fost destul de numeroasa, dar nu in totalitate valoroasa sau reprezentativa pentru scoala respectiva (stilistic). Ma gindesc in special la Duo Irene Havlova-Vojtech Havel din Cehia si chiar la trompetistul american Herb Robertson, invitat al grupului Interzone, alcatuit din Mircea Tiberian, Maurice De Martin si Horst Nonnenmacher – Germania si Adam Pieronczyk – Polonia. Recitaluri de mare calitate au prezentat cele trei quartete: Gyarfas Istvan – Ungaria, Eric Le Lann – Franta si cel al saxofonistului roman din diaspora – Nicolae Simion.

Cu siguranta cel mai valoros recital al acestui festival a fost cel adus de Consiliul Britanic, respectiv Tommy Smith Quartet – care a onorat Ateneul Roman si care la rindul lui a fost onorat atit de ministrul culturii, dl Ion Caramitru, cit si de un numeros si avizat public (sala plina).
Despre un festival organizat modest, cu o sala si un program care n-au atras prea multi auditori si nici jurnalisti (spre finalul serilor, tocmai atunci cind pe scena se producea o formatie invitata din strainatate, sala, dupa ce ca e mica, era aproape goala, trist, dezolant de goala si rece) nu puteam scrie decit cu condescendenta, o simpla consemnare a manifestarii, nu a evenimentului, pentru ca, din pacate, nu astfel a fost.
Pentru multi, ArCuB Jazz 2000 a lasat impresia de banala actiune artistica din Programul Centrului de Proiecte Culturale ale Capitalei, care actiune trebuia bifata la capitolul Finantari-Realizari.
Asadar, ca sa citez/parafrazez titlul unei piese a pianistului-compozitor Marius Papp, ArCuB Jazz 2000 a fost un „JAZZ DE NECAZ!“

P.S. Oare cum ar fi aratat acest festival fara sprijinul Centrelor Culturale straine la Bucuresti (Cehia, Polonia, Ungaria, Germania, Consiliul Britanic si Institutul francez)?
Sa nu fiu inteles gresit, precizez ca muzicienii nostri nu au cintat prost, pentru ca nu pot cinta prost, dar (cu unele exceptii) nici foarte bine, pentru ca nu lucreaza suficient, nu pregatesc recitaluri, proiecte deosebite necesare unui Festival-Eveniment!
Iar la capitolul „vedete internationale“ care dau greutate, atractivitate unui asemenea eveniment, acestea au lipsit cu desavirsire.
Ca sa concluzionez inca o data, ArCuB JAZZ 2000 a fost un produs de stat – un produs prost de stat sau un produs de stat prost, ca sa nu spun comunist!
Deci un produs evident, sau firesc, greu vandabil.
Asteptam si aici initiativa particulara!