OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Miercuri 22 noiembrie, Clubul de jazz Green Hours a programat o actiune live intr-o alta seara decit cele traditionale de pina acum (luni – teatru, joi si duminica – jazz sau blues).


In prima parte a programului a evoluat cea mai tinara formatie de jazz de la noi, Jazz Challenge, alcatuita din: Catalin Milea – saxofon, Vlad Vedes – chitara bas, Laurentiu Stefan – baterie, Alexandru Borsan – pian, Dan Nicolau – trompeta, cu totii studenti la Universitatea (Conservatorul) de muzica Bucuresti. Microrecitalul lor a cuprins doua compozitii ale saxofonistului Garbis Dedeian si patru piese standard, care au demonstrat nivelul remarcabil, individual si colectiv la care au ajuns membrii acestui grup. Dincolo de tehnica instrumentala si muzicala acumulata pina acum, dincolo de necesitatea continuarii studiului intens si a prezentelor scenice cu mai mare frecventa (indeosebi in cluburi), important mi se pare de subliniat entuziasmul lor si mai ales microbul jazz-ului de care evident s-au contaminat deja. (Si acesti tineri il contrazic pe maestrul Marius Popp, care zilele trecute se plingea ca in ultimii ani in jazz-ul romanesc au aparut mai multi organizatori decit muzicieni…)
Cea de a doua revelatie a serii mi-a fost oferita de Trio Golcea – Soleanu – Popescu, muzicieni maturi, desi ca varsta fac parte inca din generatia tinara a jazz-ului romanesc (au in medie 30 ani).
Cu riscul unor reactii potrivnice, nu ma sfiesc sa spun ca, la aceasta ora, acest TRIO este formula cea mai valoroasa din jazz-ul autohton. (Publicul este invitat sa se convinga, iar celelalte formatii sa ma contrazica prin fapte…)
Pe scurt despre membrii acestui TRIO:
– Cristian Soleanu – saxofon tenor si soprano – este membru al Big Band-ului Radio din 1991; este absolvent al Liceului de arta „George Enescu“, clasa de clarinet, prof. A. Winkler (1985). Din 1987 colaboreaza cu cei mai valorosi muzicieni romani de jazz, printre care Johnny Raducanu, Mircea Tiberian si Dan Ionescu.

– Vlad Popescu – baterie, student anul V la Universitatea (Conservatorul) de Muzica; de la 14 ani colaboreaza cu Big Band-ul Radio, din 1996 cu Filarmonica „George Enescu“, din 1998 este membru al ansamblului de percutie „Game“; este laureat al Festivalului de jazz Costinesti 1999 (premiu individual); solicitat de mai multe formatii, indeosebi tinere, si-a alcatuit si formule proprii, cu care a evoluat in mai multe cluburi din Capitala.
– Vlaicu Golcea – contrabas, profesor la Liceul de Muzica „George Enescu“ Bucuresti; absolvent al Universitatii (Conservatorului) de Muzica Bucuresti; a colaborat cu multi muzicieni de jazz, precum Mircea Tiberian, Nicolae Simion, Lucian Ban, in diferite concerte, dar si inregistrari; a initiat si condus mai multe formule printre care „4 Quartet“ si „The Rebop Factory“; a scris muzica de teatru pentru spectacolul Doi tineri din Verona de Shakespeare la Teatrul de Stat Arad (1996); a evoluat si intr-un festival din Franta (1999) cu grupul „Jazz Unit“; este autor a numeroase teme de jazz si spera sa fie primit in Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.
Desi au colaborat de mai multi ani in diferite formule, cei trei activeaza ca Trio Golcea-Soleanu-Popescu doar de doua luni, perioada in care au cintat in citeva cluburi si intr-un concert al Radiodifuziunii Romane (duminica 22 octombrie), asigurind partea a II-a, dupa ce in prima parte s-a produs Big Band-ul Radio.

In recitalul de la „Green Hours“ (doua parti), cei trei muzicieni au cintat mai multe piese standard, dar si patru reusite compozitii semnate de Vlaicu Golcea: Spirituals, Jerifa, si The Path si Dark Blue care spera sa apara in curind pe un CD.
Ce m-a impresionat mai mult la acesti muzicieni, pe linga virtuozitatea instrumentala pe care o apreciasem si cu alte prilejuri, pe linga creativitatea interpretativa din improvizatiile extinse si interplay-ul desavirsit, a fost dispozitia, bucuria lor de a cinta, de a se darui total muzicii pe care o cinta; dorinta feroce de a sparge (de a iesi) din tipare de monotonie stilistica si repertoriala, din suficienta si stagnarea in care se complac, din pacate, multi confrati de-ai lor.
In timp ce alti muzicieni autohtoni iti dau senzatia ca sint pedepsiti sa cinte, acest Trio inspira, transpira, comunica intens si intre ei, si cu publicul, traiesc, mor si renasc o data cu sunetele respective, spontane, unice si excitante sau linistitoare.
Oare nu aceasta e cea mai buna pledoarie pentru JAZZ? Nu aceasta era in seara respectiva cea mai elocventa lectie pentru invataceii din Jazz Challenge?