Cine doreste sa cunoasca multiplele ipostaze in care se poate „desfasura“ acordeonul si mai ales sa se bucure de farmecul acestui instrument trebuia sa fi participat la Festivalul Nopti Albe, organizat de Acordeon Armony Music, director artistic, Emy Dragoi.
in perioada 14-16 septembrie s-a desfasurat la sala Arcub din Capitala a ll-a editie a acestei prestigioase manifestari artistice.
Organizatorii au fost sprijiniti de Ambasada Frantei, Institutul Francez din Bucuresti si de citiva sponsori. Nu am reusit sa particip la prima editie, dar aceasta, in ciuda unor prezente valorice inegale, se poate spune ca a fost un succes.
Este de apreciat faptul ca se incurajeaza, in acest context, si tinerele noastre talente, precum Emilian Ionut (8 ani) si adolescentul Edi Mexicanu, ca si Duo Alex Nooka – bandoneon si Horia Preda – chitara, aflati la inceputul carierei concertistice.
Este admirabila si varietatea stilistica a programului care a favorizat atit modalitatile de expunere, cit si pe cele de receptare ale acestui instrument, vechi si nou deopotriva, nostalgic si totodata expresiv, in functie de cel care il minuieste, de repertoriu si de maniera de abordare.
De pilda, Emy Dragoi – acordeon si Jean Demeux – bandoneon (cel care i-a indrumat lui Emy primii pasi in Franta) au acompaniat un grup de dansatori din clubul bucurestean Tango Argentinian; Marian Mexicanu, un virtuoz al acordeonului, impreuna cu ai sai colegi la tambal, bas si pian electric au oferit un veritabil recital de muzica lautareasca.
La acelasi capitol al diversificarii ipostazelor de emancipare a acordeonului, poate fi inclus si renumitul taraf Ion Bica Dragoi – acordeon, cu Andrei Ion la tambal si Marcel Dobrescu la contrabas, cu o parte alcatuita dintr-un evantai de piese din folclorul autohton si o parte „In memoriam Vasile Pandelescu“, continind piese din repertoriul acestuia.
Elementele de virf ale acestei editii s-au numit, dupa parerea mea, Pascal Contet, cu propriile compozitii incluse in spectrul contemporan, creativ, descriptiv si chiar programatic (o piesa inspirata dintr-un atentat la Sarajevo, de exemplu, sau o alta dintr-o calatorie in Kazahstan si Uzbekistan), dar si cu doua piese de Astor Piazzola. Marcel Azzola – o legenda vie (a implinit 80 de ani in luna iulie), cu un repertoriu clasic, cu parfum frantuzesc, de la Edith Piaf la Jaques Brel, Becaud si Trenet, de la Bach la jazz, intr-un duo bine inchegat de o viata, cu Lina Bossati la pian.
Cel mai valoros recital a fost oferit de Duo Paris-Moscou, respectiv Domi Emorine (Franta) si Roman Jbanov (Rusia). Atit in Duo, cit si in momentele solistice, au fost demonstrate virtutile interpretative nebanuite la care pot ajunge marii artisti sau acordeonul in miinile unor mari artisti ce exceleaza in repertoriul frantuzesc si rusesc. Un placut voiaj muzical in care „prima vioara“ mi s-a parut, totusi, Jbanov, inclusiv cu ale sale giumbuslucuri, elemente de show, de umor, care au facut deliciul publicului. Emy Dragoi, initiatorul si sufletul acestui festival, ar merita o cronica speciala pentru toate proiectele sale, mai ales Jazz Hot Club Romania si Etno-Fonia (au trezit entuziasm Marius Preda – tambal, pian si acordeon la jam-session, Dumitru Chirita – chitara si Robert Cina – bas), dar si pentru implicarea in aproape toate recitalurile. El merita felicitari si pentru valoroasa expozitie de acordeoane dintr-o perioada care incepe cu secolul al XVIII-lea.

