M-am întrebat dacă e cazul să
mai scriu şi eu o cronică la acest concert, pentru că obişnuiesc
să scriu despre jazz şi, mai ales, despre concerte de calitate.
Acesta a fost într-un fel un concert de calitate, dar nu de
jazz. De aici, evident, dilema şi dezamăgirea mea. Eram suspicios
şi înainte de acest concert. Vezi Observator cultural nr. 180
din 28 august-3 septembrie, unde îmi exprimam nedumerirea că
pe afiş nu apare componenţa formaţiei, formula cu care Al Di Meola
vine-revine la Bucureşti.
Acum, după, îmi explic şi de ce
pe afiş nu apărea nici măcar genericul proiectului actual, adică
New World Sinfonia, ci doar numele artistului, al protagonistului. În
acest mod, organizatorii turneului şi ai concertului puteau miza pe
obţinerea succesului de public. Cu alte cuvinte, faima
interpretului, rezonanţa numelui său ar fi suficiente pentru a
umple Sala Palatului. În principiu, calculul organizatorilor
respectivi s-a dovedit bun. Fanii jazzului erau prea puţini ca să
mai conteze în această ecuaţie, importanţi erau numeroşii
chitarişti, folkişti şi optimişti, care au venit şi au plecat
mulţumiţi!
Înainte de a scrie aceste
rînduri, mi-am recitit cronica primului concert Al Di Meola la
Bucureşti, World Sinfonia, în anul 2000, intitulată „Un
succes controversat“. Cu mici excepţii, cred că aş putea relua
şi acum acelaşi comentariu. Excepţiile recentului concert sînt
componenţa (cu Peo Alfonsi – a doua chitară, Fausto Beccalossi –
acordeon şi voce, dar cu acelaşi percuţionist ca în 2000,
Gumbi Ortiz); cele trei balade interpretate de Al Di Meola – solo,
la începutul părţii a doua, cîntate ad libitum şi cu
multă sensibilitate. Din acest motiv, acestea au fost piesele care
mi-au plăcut cel mai mult, ca şi Mediterranean Sundance, penultima,
singura de jazz din tot concertul, la care a fost invitat şi tînărul
nostru chitarist Alexandru Cotoi (23 de ani, student). El a studiat
chitara cu Alexandru Avramovici şi Sorin Romanescu, în ultimul
timp a cîntat îndeosebi cu Andrei Tudor şi este
cîştigătorul competiţiei organizate pe web de Amphitrion, la
iniţiativa lui Al Di Meola, în perioada 18 august-9
septembrie. De apreciat gestul lui Al Di Meola, care s-a arătat cu
acest prilej extrem de încîntat de tehnica şi
muzicalitatea tînărului nostru chitarist.
În rest, World Music cu influenţe
latino-fusion works, cultură mediteraneană şi genuri acustice,
culte, mod frigian şi piazzolistic, cu care virtuozul chitarist Al
Di Meola ne-a obişnuit de mai mult timp, prin intermediul
numeroaselor CD-uri şi concerte. Multe dintre aceste piese pot fi şi
chiar sînt asociate muzicii de film şi teatrului. Îmi
confirmă şi un distins regizor de teatru, cu care am onoarea să
urmăresc acest concert. Consider totuşi că, în muzică, în
general, şi în jazz, în special, nu virtuozitatea în
sine trebuie să primeze. Cu excepţiile amintite, Al Di Meola şi
acum, ca şi în concertul precedent de la Bucureşti, tocmai de
această virtuozitate a abuzat. Pe unii i-a fascinat. Pe mine, nu,
motiv pentru care îl aştept pe Al Di Meola la Bucureşti cu
jazz şi cu jazzmani, cu blues notes, cu feeling şi cu swing
specifice. Pînă atunci, voi compensa cu siguranţă prin
Bucharest Masters Jazz Festival, 23-26 octombrie, tot la Sala
Palatului.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters